Domnu’ … da-mi mintea si inima înapoi. Te-ai jucat destul cu ele, pictându-le in țipete ce nu puteau fi anesteziate nici măcar cu o doză de morfină injectata într-un zâmbet fad. Da-mi bucuria si ochii veseli înapoi. Le-ai ferit atât de bine încât am ajuns sa urăsc jocul asta nenorocit de-a v-ați ascunselea.

Când eu imi arătam chipul, tu iti ascundeai ochii. Când eu imi arătam buzele, tu iti făceai pierdută gura. Când trupul l-am așternut pe al tau, tu ti-ai ascuns mâinile. Le-ai pitit la spate. Așa cum ai pitit, cu grija, fiecare minciuna si cuvânt de dor, aruncate peste noi. Da-mi surâsul înapoi. Te-ai folosit de el iar mai apoi mi l-ai șters de pe pomeții fini ce fierbeau încă a tine. Da-mi fericirea pe care mi-ai luat-o ostatică. Ai ținut-o legată si ai chinuit-o zi de zi si clipa de clipa. Ai înfometat-o si ai lăsat-o insetata de iubire.

Da-mi tinerețea înapoi. Mi-ai furat-o si m-ai supt de energie așa cum vampirul se înfrupta coleric din încheieturi si gaturi blânde. M-ai lăsat fara oglinda ființei si m-ai îmbătrânit in ceasuri încărunțite la ore fixe.

Da-mi timpul înapoi sau cearta-te cu orologiul inimii. Roagă-l sa se îndure si sa-mi toarne picături de clipe peste pleoape. Așterne-mi momentele de bucurie ce se adună, acum, într-un mănunchi de amintiri si fa-ma sa iubesc din nou.

Alo, Domnu’! Da-mi sufletu’ înapoi. Căci nu ai ce sa faci cu el acum.

E gol …