Femeile (bune) adora „băieții rai”. Sau, cel putin asa spun scrierile. Intre băieții buni si cei rai este o linie fină. De cele mai multe ori sesizată doar de femeia care ii alege. Nu de putine ori femeia este pusă sa aleagă intre primii si cei din urmă. Asa cum ai alege o bluză din dulapul insiropat de mireasma ta. Astazi o alegi pe cea albastră si pătată in culorile unei liniști de temut a fiintei. Atunci cand iti doresti sa nu fii remarcată de ochii ce sunt ațintiti năvalnic asupra ta. 

Maine o vei alege pe cea roșie. Pentru a epata si a dezmierda priviri curioase. O bluza ce sare in ochii însiropați de atingerea imaginara a unui trup ce așteaptă mângâiere. Albastrul e liniște. Roșu e furie. Dar o furie ținuta sub control. Cel putin la nivel inconștient. E revolta. Revolta mintii si a inimii. E evadare. Evadarea  trupului. Ca o cursa nebuna contra cronometru. O săritura dementa cu parașuta in golul dintre doua bătăi de inima. Un cardio dus la extrem al fiintei. Albastru e îmbrățișare. Roșu e adrenalină. Unul e precum cafeaua de dimineata iar cel de-al doilea … vinul dulce si tare de la miezul nopții. 🙂 Ambele culori sunt îmbrăcate in iubire. Insa fiecare o manifesta in felul ei.
Nu cred in băieți buni si băieți rai. Cel putin, nu totalmente. Băieții buni sunt cei care inca isi doresc sa vadă cum e sa fii rau. Cei rai sunt băieții care, in esenta, se străduie sa fie buni. :)) La final de capitol, toti devin barbati. Unii mai mult iar altii mai putin. 🙂
Femeia, indiferent pe cine alege, trebuie sa fie conștienta ca in fiecare dintre cei doi exista pete de culoare diferite.
Iar atunci cand ajungi sa guști si sa înțelegi nuanțele, vei reuși sa iubesti pictura si nu doar culorile! 🙂