Nu te mai uiti la cat e de frumoasă. Nu ii mai vezi culoarea părului și nici ochii ce ti-au zâmbit la inceput ca o melodie dedicată inimii. Nu te mai uiti inapoi. Asa cum te uitai inainte pentru a-i admira, peste umăr, aerul feminin și alura ce s-a conectat subtil la privirile juste de a-i scotoci in minte. Cand nu-ti mai pasa, mototolești si strângi in pumn o poza in care ei ii lipsește chipul tau alături. O poza neterminata si neinramata in ecoul timpului petrecut in doi. Cand nu-ti mai pasa, n-o mai alinți din cap pana-n picioare si nu ii mai șoptești aievea. E o sirenă ce isi pierde din sunet atunci cand tu te-ndepartezi de ea sau … ea de tine. Cand nu-ti mai pasa, ii înțelegi tăcerea atunci când taci si tu la fel de cutremurător. Două note ce nu-si gasesc un loc pe Portativul vostru. Două cuvinte ce nu rezistă împreuna. Un El si-o Ea si un „Adio”.

Cand nu-ti mai pasa, numele ei nu mai exista. Nici in agenda telefonului si nici in cea a inimii. E șters, cu toate ca l-ai memorat in șoaptă.

Cand nu-ți mai pasa, nu te mai uiți la telefon si nici la ușa. Chiar daca, in secret, astepti sa sune! 🙂