Ne pasa mult prea mult de ceea ce au (sau nu), cei din jurul nostru. Ii admiram (sau nu) pe cei aflați intr-o relatie autentică si ii punem la zid pe cei care intra in relațiile … Altora :)) Ajungem sa visam cu ochii deschiși si cu mâinile pe telefon la o dragoste ce ne poate mângâia dimineata, la prânz si seara. Ne rugam sa primim un semn din partea celuilalt iar atunci cand il primim, nu știm sa-l descifrăm. Ne lăsam purtați in conversații mult prea lungi cu altii si ignoram conversațiile cu noi înșine.

Ne uitam prea des in oglinzile atârnate strâmb prin casă dar uităm sa ne uitam in oglinda interioară si sa o mai ștergem, din cand in cand, de praful ignoranței. Ajungem sa ii credem pe cei care ne citesc in palmă si in cafea, dar nu ii credem pe cei care ne citesc in ochi si in inimă. Ne cumpăram împreuna bilete spre locații scumpe dar le compostam mult prea repede pe cele ale fericirii. Atunci cand plecam la Veneția pentru a ne aduce aminte cat de mult ne iubim iar mai apoi, cand ne întoarcem ne reamintim cat de mult nu ne suportam :)) Cand voi dansați Latino iar el numai „LaTine” nu se gândește 🙂 Iar lunile de miere se transforma in luni si ani de coșmar. Pierdem prea mult timp uitându-ne inapoi si refuzam sa privim inainte pentru ca … inainte era mai bine! :))

Ne plângem mereu de cel de langa noi de parca atunci cand l-am ales a stat cineva cu pistolul la tâmpla noastră 🙂 Ne ferim de singurătate dar o acceptăm cu atata seninatate pe cea in doi. Suntem dezamăgiți ca nu avem o relatie misto dar nu facem nimic in sensul acesta. Atunci cand sensul tau si al celuilalt nu se unesc. Ne izbim de atâtea ziduri invizibile si de atâția pereți mâzgăliti si zâmbim tot atât de sec pe pereții Facebook-ului. Afișăm atât de multa bucurie pe Instagram crezând ca asta o sa ne faca Insta Happy.

Suntem atât de cufundați in virtual încât am uitat sa mai trăim in real. Alergam continuu dupa himere si dupa cai verzi pe pereți si uitam sa ne „împiedicam” cand trebuie si pentru cine merită. Ne dorim relatii durabile si parteneri misto insa uitam sa fim noi misto, inainte de toate.

Cine nu are o relație mișto, să-și „cumpere”! Sau, mai bine zis, s-o construiască! Și s-o păstreze! 🙂