A unei femei ce s-a prefăcut intr-un sloi de gheață. Sculptat atât de fin si migălos in baierele trecutului. Femeia care a suferit atât de mult incat nu se mai poate recunoaște in oglinda. Chipul ei zâmbește pe străzile aglomerate si ticsite cu alte chipuri ce zâmbesc inapoi. Trupul isi ascunde atât de bine vânătăile simbolice cu care s-a obișnuit deja. Inima e frântă. In mii de bucăți si in zeci de povesti cu același final, parcă invocat.

Un final trist si ipotecat intr-un colț uitat de suflet. O datorie a inimii ce trebuie plătită înzecit. O dobânda a ființei pe care o asteapta in serile in care-si plange Singurătatea. Femeia care a suferit enorm … plange! Atât de mult pe interior. Lacrimile ei trebuie șterse cu grija unui țesător ce leagă aproape perfect firele mătăsoase ce unesc doua inimi in derivă.

Inima trebuie așezată la locul ei si cu atenție. Sa nu cumva sa pierzi frânturi din ea. Mintea ei trebuie mângâiată si alinată in jocuri dulci de seductie. Trupul ei plăpând trebuie îmbrățișat ori de cate ori o cere. Mâinile tale nu isi gasesc locul decat in ale ei. Iar gândurile voastre se întrepătrund usor iar mai apoi vulcanic, lăsând amprente in imaginație. Femeia care a suferit mult merita sa fie fericita. Chiar daca ea nu stie asta. Are dreptul sa viseze din nou si poate chiar mai mult. Fara a fi trezita de coșmarul celui ce nu a știut sa ii ofere … Totul!

Cum dezgheți inima unei Femei? O topești. Fii tu focul ce o încălzește si nu te lasa stins de picături purtate in Ego!

Cum dezgheți inima unei Femei?

O iubesti! 🙂