Ma doare în cot de trecut. Ii mulțumesc ca m-a întărit și m-a făcut ceea ce sunt acum. La naiba cu fantomele acestuia și cu suferinta prelungita în agonie. La naiba cu impostorii de suflete ce mi-au cautat în portofel și mai apoi în gânduri. S-au înfruptat din trupul meu destul, lăsând în urma doar faramituri și urme de parfum.

Nu imi mai pasă de ce crede lumea. Căci lumea oricum te judecă. Bun sau rău, cam tot acolo ești răstignit. În ochii unora. Aleg sa fac ceea ce simt iar cei care ma simt, vor intelege.

Ma doare în cot de uși în care bați, tocindu-ti degetele. De telefoane ce nu mai răspund. De zeci și sute de mesaje fără glas. Precum o mie de scrisori ce s-au pierdut, treptat, printre suspine. De oameni care au uitat ce nume porți. Demult ai fost înlocuit.  Ca pe o haina de sezon ce și-a pierdut culoarea. Te-ai demodat în mintea lor atunci când inima bătea în alte părți.

M-am săturat să tot alerg atunci când alții pasul și-l tocesc pe loc. Să plâng atunci când toți ceilalți râd. Să fiu al doilea nume de pe o agendă ștearsă. Sa tremur surd și fără rost în zile lungi.

Mă doare în cot de oameni răi. De oameni ce aștern invidie. Ce te bârfesc ca pe o boală grea. Ca pe un virus ce-l transmit în atmosfera. M-am săturat sa ma intoxic cu atâtea măști. Căci unii și le fabrică neîncetat.

De astăzi scap de boala lor. De șoapte otrăvite în cuvinte dulci. De astăzi voi manca cozonaci. Voi asculta muzica și voi dansa în ploaie.

Je m’en fous!

De astăzi ma iubesc ca la-nceput…