Pentru ca mi-ar spune mereu ceea ce vreau sa aud. Pentru ca daca am ajunge sa ne certăm, ea ar rănji printre dinții ei perfecți si atât. M-as certa singur. Un monolog in Babilon. Pentru ca daca am ieși in oraș, am discuta despre vreme, animale si toppingul de cafea.

N-as sta cu o proasta pentru ca ne-am uita in fiecare zi la acelasi film. Atât de mult i-a placut, încât vrea sa il revadă din nou si din nou. Eu cred ca nu l-a inteles. 🙂 In timp ce filmul vieții noastre s-ar derula si el, in reluare.

Nu as sta cu o proasta pentru ca nu as avea cum sa ii împărtășesc ultimele trăiri desprinse din romanele lui Bukowski. S-ar uitat tâmp la mine si ar schimba subiectul. M-ar adulmeca încet iar apoi ar intra pe Facebook.

Nu as sta cu o proasta pentru ca mi-ar fi Rușine sa le-o prezint alor mei. M-ar da afara din casa si m-ar trimite la plimbare. De plimbat, m-as plimba. Insa proasta nu vrea in parc. Ei ii plac numai cluburile. Locurile unde poate sa isi zgâlțâie creierii si sa isi tocească tocurile incomode. Iar acum, ca nu se mai poate fuma, ar bea mai mult! 🙂

Nu as sta cu o proasta! Ar însemna sa fiu mai prost ca ea. Ar fi liniște in jurul nostru. Dar o liniște morbidă. Ar fi un rai fara de îngeri si un paradis fara miros. Precum o floare ce-si pierde din aroma atunci când o privești îndelung.

Nu as sta cu o proasta! Nu ar sti cum sa imi scurtcircuiteze neuronii, cum sa imi puste sinapsele si cum să-mi dea lumea peste cap.

M-as plictisi de moarte. Căci lângă o proasta nu esti in viața. Esti orb si surd la tot ce se petrece aievea. Esti in coma. O coma a simțurilor si a ființei.

Lângă o proasta nu simti ca trăiești. Nu poti Visa. Căci visul meu nu s-ar împleti cu al ei.

Lângă o proasta as muri. Încet, dar sigur. Pe interior.