Nu cred că există cineva dintre noi care să nu fi simțit măcar o dată în viață o străfulgerare, o țintuire și o iluminare a ființei, o amuțire a cuvintelor sau o admirație copleșitoare, inexplicabilă,  paralizantă – și înșiruirea emoțiilor ar putea continua- atunci când întâlnește o persoană pe care o simte, de la prima vedere,  dincolo de intelect, sufletul-pereche. În fiecare limbă, există cuvinte și expresii care vorbesc despre dragoste ca o alegere de sus, o Nuntă în cer, cum spunea Eliade. Francezii o numesc coup de foudre, o lovitură de fulger care poate să fie fatală sau poate să însemne o iluminare, poate să declanșeze o pasiune distrugătoare, sau poate să fie doar începutul unei mari iubiri, poate să dureze o zi, câteva luni, câțiva  ani sau o viață. 

În limba română spunem despre cel pe care îl iubim că este alesul nostru, ceea ce poate să însemne deja o comparație, o alegere dintre mai mulți posibili parteneri. Totodată, se spune că cineva ți-a fost hărăzit de Sus, așa a fost să fie sau el era cel sortit. 

Atâtea și atâtea iubiri celebre din literatura lumii au început ca o dragoste la prima vedere și poate tot atâtea s-au copt domol, în timp, iubiri înflorite și încălzite de gesturi tandre, de mângâieri suave ale privirilor sau de atingeri ,,întâmplătoare’’ ale mâinilor, de cuvinte și de fapte revelatorii care tot acolo au condus, la acel coup de foudre, la iluminarea ființei prin dragoste. Și, să recunoaștem, de câte ori nu alegem în viață influențați de propriile limite, de ceilalți, de contexte sociologice, de vârstele  iubirii, mai mult sau mai puțin mature la care ne aflăm sau de propriile coduri culturale în care ne mișcăm. Am cunoscut oameni în vârstă care mi-au spus: când am văzut-o, am știut că ea este aleasa, că alături de ea vreau să-mi petrec toată viața. 

La fel, am cunoscut femei sau bărbați care mi-au spus: știi, nu l-am iubit(sau nu am iubit-o) de la început,cu timpul, însă,  mi-am dat seama că nu pot să trăiesc fără el (sau ea). În general, se spune că dragostea la prima vedere nu ține, că ea se aprinde dintr-o dată, pârjolitor și că se stinge la fel de repede, ca un foc de paie. Dați-mi voie să nu fiu de acord cu așa ceva, așa cum nu sunt de acord cu niciun fel de ,,rețetar’’al iubiriiIubirea rămâne o taină, poate cea mai mare taină a universului și nimeni nu știe ceasul și clipa ei, în afară doar de Dumnezeu.

Tot El ne va lumina, ne va ajuta să ne transformăm simțirea în înțelegere, dintr-o dată, printr-o străfulgerare de moment sau după mult timp, în funcție de felul în care suntem noi pregătiți să o primim și s-o păstrăm.

Iubeste! Nu te lasa doar iubit! 🙂

 

Foto: psychologies.co.uk