Să stai și să înghiți minciuni. Pe banda rulantă. Să te intoxici cu aceleași vorbe aruncate peste umăr. Un umăr pe care nu mai poți, demult, sa plângi. Să te sprijini pe el atunci când totul se dărâmă în jurul tău. E dreptul tău să stai. Să primești pumni în gură și în suflet. Sa te lași învinețita de aceleași palme dure. Căci palmele ar trebui sa fie un refugiu. Nu ciocane ce îți zdrobesc frânturi de gând în pauzele abrupte de iubit.

E dreptul tău sa stai. Sa te întorci mereu cu ochii în trecut. Sa te gândești mereu la ce a fost. Să-ți ghemuiesti atent genunchii în colțul camerei ce nu te recunoaște. Să pici la pat și sa încerci s-adormi. Sa uiți, sa ștergi,  sa resetezi prezentul. Atunci cand simti ca mori, încet,  pe dinăuntru. E dreptul tău sa stai. Sa lupți. Să te ridici și să regreți. Alegeri ce ti-au perforat ființa. Decizii ce ti-au alterat conștiința. E dreptul tău sa stai. Sa mai iubesti la fel de mult. Iluzii transformate-n lut. Un chip cioplit și-un trup lovit de timpuri ce nu au trecut.

E dreptul tău sa stai. Sa nu renunți. Sa îmbrățișezi același sfârșit. Sa nu mai știi cum arde soarele.  Sa nu mai știi cum luminează luna. Sa nu mai simți nimic atunci când sangele-ti paralizează-n vene. Sa nu mai știi cat de puternic ești. Cât de frumos ai fost odată.

E dreptul tău sa stai! Dar tu alegi când vrei sa pleci.

Să nu mai suferi, să nu mai plângi.

Să nu te mai îneci …

Foto:favim.com