Ușor dezmierdata de glasul fin al unei dimineți ce ii pătrunde in porii deschiși ai unui trup îngrijit. O cafea ce se lasa așteptata de mâinile ce ating o ceașca inscripționată in ecoul singurătății. Scrijelita de momentele cand ea întreaba si tot ea raspunde. O singurătate dulce si acceptata. Mai mult asumată.

Femeia singura nu este femeia slaba. Nici femeia ce a capitulat in fata iubirii. De multe ori, „singur” inseamna pregătirea atenta a fiintei si așteptarea senina a unei fericiri ce inca nu a găsit drumul spre tine. O recreare aproape perfecta a socialului si îmbrăcarea imaginarului in speranțe fin creionate.

Femeia singura este femeia care a învățat trecutul si a îmbrățișat prezentul. Ea nu se lasa fracturată de lipsa mâinilor ce pot sa o imbratiseze cald. Nici de întârzierea unor ochi ce ii pot citi in inima ce altii nu au reușit sa citească nici in cărți alese. Nu este doborâtă nici de așteptarea parca fara de sfarsit a unui trup ce o poate încălzi in diminețile reci si in serile repetate,  asemenea unui disc vechi de vinil ce gâdila auzul celor care inca mai cred in ritmul inimii.
Femeia singură este femeia puternica. Atunci cand a deslușit amorul atingerilor si nu s-a lasat păcălită doar de ele. Atunci când a învățat sa privească atât in oglinda de pe perete cat si in cea imprimată in suflet. Cand a inteles ca mai bine singur in minte si in inima decat singur in doi. O singurătate la pătrat si înmulțită tot de atâtea ori cu vorbele unui barbat ce a uitat sa ii mai vadă Frumusețea.
De multe ori, e cea care a învățat iubirea. Iar acum, ea doar așteaptă sa o poată oferi mai departe! 🙂
 Așadar, cum arata Femeia singură? 
Arată bine. Al naibii de bine! 🙂