Te citesc imediat. Îți pot vedea văpaia din ochi. Dacă se revarsă în ochii ei sau doar în marea agitată a trecutului ce bântuie o inima nevindecata. Femeia care iubește îți aruncă șoapte în inimă. Le aprinde și le stinge în cuptorul ființei dezlănțuite. Îți ia mâinile tale în ale ei. Le modelează asa cum lutul îți dansează în palme. Se joacă cu mintea și inima ta. Dar fără durere. Îți strigă numele în ecou și ți-l îngana în somnul ce unește doua trupuri furibunde.

E umbrela ce respinge ploaia dintre norii sufletului. Este focul ce topește gheața dintre cele mai aspre bătăi de inimă. E un antidot perfect. Pentru dureri de cap și de ființă. E mai puternica decât o cafea fără lapte și fără zahăr atunci când diminețile au gust sărat. Când nopțile au gust amar, e ca o miere ce apropie buze. Ca doua picături de lacrimi ce se unesc și cad peste obraji.

Femeia care iubește e un far ce luminează gânduri. E o sirenă ce-ți înmoaie valurile și-o insulă atunci când sufletul naufragiază.

O femeie care iubeste e periculoasă. Dar o femeie ce a încetat sa mai iubească e farul ce și-a stins lumina. Focul ce-a pierdut din flăcări. Umbrela ce se-nchide fără zgomot. Sirena ce dispare în largul orizontului. E insula ce își închide malurile. E antidotul ce nu mai are vreun efect.

E șoaptă fără de ecou …

Femeia care iubește e periculoasă. Însă este mai periculos sa pierzi …  iubirea ei.