Nu din clipa in care ai inceput sa scrii corect gramatical. Asta e un Bonus intr-o era tot mai îndobitocită si superficială. Nu cand ti-ai ales cuvintele cu grija unui scriitor si nici cand mi-ai rostit din abecedarul seducției. M-ai cucerit nu atunci cand mi-ai spus cat de minunat ne sta împreuna. De parca am fi doua cămăși curate si atârnate pe umerașul firav al clipelor. Nu cand buzele mele s-au întâlnit la mijloc cu ale tale, fredonând acelasi zumzet nebun si copilăros.

Nu m-ai cucerit cu parfumul tau fin si nici cu ținuta elegantă si demnă de un covor roșu, pătat de mireasma indragostitilor. M-ai cucerit nu atunci cand privirile noastre s-au intersectat in secunda prezentului împărtășit. Nu m-ai cucerit atunci cand ma căutai aievea in visul din care nu voiam sa ma trezesc, așternând la poalele somnului tau dulce, indiciile ce ma dădeau de gol pentru a fi găsit. 🙂 Nu m-ai cucerit nici cu prăjitura dulce si siropoasa din care am gustat amandoi atunci cand dinții mei scrâșneau dupa ai tai. O prăjitura ce nu ar avea niciun gust daca nu as împarți-o cu tine.

Nu m-a cucerit nici colecția ta de discuri de vinil așezată  cu atâta migala pe suportul lăcuit din camera in care trupul tau l-a încălzit pe al meu. Nici atunci cand dansam pe acelasi ritm memorat in minte si in inima. Nici mașina scumpa si elegantă pe care o conduci cu atata calm prin multimea aglomerata si claxonand a neliniște.

Nu m-ai cucerit nici cu un „Te iubesc” pe care poate sa mi-l spună oricine in șoaptă.

Insa m-ai cucerit atunci cand cuvintele tale s-au transformat in fapte! 🙂