Mai aproape de prezent, căci de trecut am fost mereu îmbrățișați. In forme si culori terestre. In mirosuri si desuuri fine. Ademeniți cu toata ființa si încremeniti pana-n tăcere. Mai aproape de prezent, căci in viitor nu poti decat sa te transpui. Desculț sau îmbrăcat din cap pana-n picioare. Ori singur, ori ținut de mâna. 🙂 Mai aproape de adevăr căci in minciuna am zăbovit destul. Cu aceleași jumătăți de buze arse. Șoptind aievea vorbe ce paralizează simțuri.

Mai aproape de zâmbete, căci tu si eu am plâns destul in valuri parca smulse din ocean. Ca doua picături de lacrimi ce ne pictează chipurile in secret. Mai aproape de iubire, căci de invidie si de ura cu totii ne ferim asiduu, inimile. Lăsându-ne purtați de vântul timpului ce număra aceleași frunze căzute in ecoul anilor.

Mai aproape de îngeri, căci demonii au obosit si ei. Ii vezi cum suflă greu si cu durere. Sătui de jocuri dulci si însiropate-n crema sufletului.

Mai aproape de tine, căci am petrecut deja prea mult … numai cu mine! 🙂