Bărbații buni sunt luați. Sunt ademeniți, răpiți și ascunși atât de bine. În suflet. Cred că e singura ascunzătoare din care nu mai dorești să scapi. Bărbații mai puțini buni vor „scăpa”. Își vor găsi, mereu, alte ascunzători. Dar nu în suflet, ci in pat. E mult mai simplu să cureți un cearșaf decât o inimă rănită. 🙂

Bărbații buni rămân. Până dimineața. Unii ar rămâne o viață. Alții, nu apucă un răsărit. Primii îți vor turna vin iar mai apoi, cafea. Cei din urmă iti vor turna cuvinte dulci. Cafeaua mai poate sa aștepte. Uneori, se lasă așteptata atât de mult. Precum un telefon ce nu mai sună. O ușă în care nu mai bate nimeni. O inimă ce a încetat sa mai tresară.

Bărbații buni îți vor mototoli doar așternuturile. Cei mai putini buni, îți vor mototoli mintea și inima. Nu neapărat în ordinea asta. Primii sunt o poezie. Cei din urmă, versuri pierdute printre nopțile în care promisiunile curg mai rău ca picăturile de ploaie ce se opresc în geamul vostru.

Primii sunt o drumeție lină. Cei din urmă, un drum cu gropi în care iti vei rupe gleznele. Te vei împiedica din metru în metru. De asta e atat de greu sa ajungi la inima lor. E ca un labirint chinuitor al ființei.

Bărbații buni sunt luați. Cei mai putini buni, și-ar dori sa fie. Deși, s-ar plictisi atât de repede.

Mai bine în pat decât în suflet? Mai bine-n amândouă.

Foto: Stuart Connor