E plin de mafioți în jurul nostru. Unii nu au dat pe la școală iar alții au mers degeaba. Sunt unii care nici măcar nu știu cine a fost Don Corleone. Se gândesc ca e o marca noua de cornuri. :)) Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Acolo unde arunci un băț și toți aleargă bezmetici după el. Acolo unde unul strigă hip, iar ceilalți hop. De la moda selfie-urilor nevrotice, la noua moda tâmpită pe care multi o îmbrățișează și nu vor să îi dea drumul.

Sa fii mafiot nu înseamnă nimic atunci când toți ceilalți sunt mafioți. 🙂  E ca si cum am conduce toți aceeași marca de mașină.  Ca și cum am săruta toți aceleași jumătăți de buze. Să fii mafiot nu înseamă nimic atunci când asasinezi gramatica fără contract. Atunci când limba româna a uitat de multa vreme sa mai fie o comoară.

Sa fii mafiot nu înseamnă nimic atunci când ești mafiot pe banii părinților sau pe spatele altora.  Asta înseamnă să fii o pramatie. Un leneș ce nu vrea sa ia viata în piept. E lesne de înțeles ca dacă nu vrei sa muncești pentru banii tăi,  s-ar putea să nu iti dorești sa muncești nici pentru iubirea celuilalt. Leneșii sentimentelor sunt la fel.

Sa fii mafiot e ușor. Sa fii om, cu tot ce inseamna asta, e al dracului de greu.

Într-o lume de mafioți, alege sa Fii tu. E mult mai sănătos pe termen lung. Dar merită. Pentru ca adevărații „mafioți” tac și fac. Restul, e doar o gargara împrăștiata agresiv într-un virtual plin de măști. Un virtual colorat de invidie gratuită, prostie acută și slavă deșartă.

Nu! Nu vreau sa fiu mafiot! Vreau sa iubesc și sa fiu iubit! Iar pentru asta nu ai nevoie de costum, pistoale, atentate, asasini plătiți și un Ego inflamat.

Pentru asta ai nevoie doar de atât … sa fii TU!  Punct.