Nu vreau sa te dezbrac de haine. Asta o poți face si singură. Nu am nevoie de smaralde topite in cuvinte. Unii și-ar glazura și sufletul in cristale, numai pentru a străluci cât mai mult la exterior. Atunci când interiorul se confunda cu eclipsa simțurilor. Nu vreau castele. Nici măcar de nisip. Când mii de firicele aurite pot fi împrăștiate peste chipuri ce au uitat cât de frumoasa este marea. Nu vreau excursii exotice. Căci cel mai misto loc e lângă tine. Oriunde-am fi. Nu vreau plimbări demente cu mașina. Gonind pe autostrada altora. Eu vreau un drum al nostru. Pavat cu Eu și Tu.
Nu vreau sa iau si pielea de pe tine. Căci e prea fină. Doar sa imi îmbrac degetele in parfumul ei atunci cand spatele ti-e unduit. Nu vreau sa fii mai mult decat esti tu atunci cand ești cu mine. Căci doar o clipă e îndeajuns. Să-ți gust privirea cu privirea.

Nu vreau sa te sacrifici cand iubesti. Când poți sa ma iubesti atât de simplu.

Când pot sa te iubesc la fel de simplu.

Nu vreau totul de la tine! Căci tot ar fi prea mult
să-ți cer mereu. In schimb, as vrea cu tine…Totul!

Trăire, cu trăire, tu si eu.