Cu un ochi inchis si cu unul deschis tintind spre viata sau privind pe furiș cum si-o trăiesc altii. La fel cum te-ai uita la un film pentru care nu ai plătit biletul de intrare. Cocoțându-te pe gardul învechit ce protejează Mulțimea de trupuri rătăcite dar bine fixate in scaunul incomod al unui cinematograf uitat de vara. Un cinematograf al vietii in care rulează filmul personal in premiera absoluta. Unii il vor vedea de mai multe ori, retrăind aceleași scene dramatice ale mintii si ale inimii. Altii, nu vor rezista nici pana la jumatate si ii vor deranja pe ceilalti in drumul lor spre ieșire. O evadare neplanificată a trupului dar o pedeapsă chinuitoare a sufletului ce strigă sa mai rămâna. Unii se vor înghesui si se vor îmbrânci sa prindă un loc in fata iar altii vor fi multumiți si daca stau in picioare.

Prin gaura cheii nu poti vedea prea multe. E ca si cum ai încerca sa săruți o jumatate de buza, sa faci amor cu un trup înjumătățit si sa iubesti o jumatate de inimă deja frântă. Prin gaura cheii nu poti vedea decat ceea ce altii au văzut deja înaintea ta. Singurele lucruri ce se pot schimba sunt acelea din spatele ei. Acolo are loc adevăratul episod al vietii tale. Iar daca ai ales sa fii doar un spectator, nu vei tresări nicicum. Mintea iti va ramane in repaus, inima se va opri subit iar sufletul le va certa pe amândouă.

Viata nu se privește. Nici prin gaura cheii si nici pe furiș. Viata se trăiește. Chiar daca unele capitole ti se par neinspirate sau tragi-comice. Pana la urma, tu esti si spectator si regizor.

Daca nu iti place ceea ce vezi, schimba actorii, lucrează la producție dar, cel mai important, schimba regia! 🙂