Ai îngenunchiat o țara întreagă si ne-ai tocit rotulele. Ne spuneai sa stăm drepți in fața ta iar apoi ne puneai cu fața la zidul ignoranței. Mai apoi, ne spuneai sa umblăm desculți prin ploaie si prin vânt. Dar sa nu încetam sa zâmbim. Precum niște roboti cu cipul stricat. Ne-ai îmbrăcat, pe urma, cu zdrențele sperantei si ne-ai lăsat sa ne tărâm ca niște viermi printre păcatele tale.
Ne-ai servit rahat cu lingurița. Zi de zi si clipă de clipă. Până când papilele noastre au ajuns sa se obișnuiască cu gustul si sa ne placă. Refuzam orice altceva. Știind ca doar gustul tău ne poate satisface rapid foamea.

Ne-ai păcălit bătrânii si părinții, făcându-i sa ne spună ca vom trăi vremuri mai bune. Ca noi nu meritam sa ne chinuim așa cum au făcut-o ei, odinioară. Ca nu e bine sa stai si sa îngheți cu mâinile in buzunarele goale pentru a aștepta o lăcriță de iaurt si o uiagă de lapte. Așa imi spunea bunicul. Ca tot pentru noi se întorceau acasă, cu noaptea in cap si cu sufletul înghețat si mâinile degerande.

Ne-ai făcut sa ne fie frică de noi înșine si sa ne uram, precum niște animale înfometate si in Căutare de sânge cald. Ne-ai învrăjbit unul împotriva celuilalt si ne-ai făcut sa credem ca asta e normalitatea. Ca cel mai tare Supraviețuiește, strivindu-l si apoi înghitindu-l pe cel slab si fără de îngeri.

Ne-ai stricat drumurile si ne amăgeai la fiecare ieșire din oraș cu o pancartă pe care scria, încețoșat: Drum bun! Ii spuneam tatălui meu, acum 25 de ani, când mergeam la mare, ca vom avea drumul bun înaintea noastră. Râdea de mine in timp ce mâinile lui țineau un volan ce făcea slalom printre gropile si gurile de canalizare așezate, parca, strategic. Nu s-a schimbat nimic de atunci. M-ai făcut sa fiu gelos pe mașina mea si s-o urăsc. A ajuns sa schimbe atât de multe cauciucuri si jante decât am schimbat eu, pantofii. Pancarta e tot aceeași. Drumul e la fel de prost. Acum am înțeles, cu adevărat, zicala poporului nostru drag: „Ești prost de dai in gropi!”. Mi-e teama ca nici Deștepții nu le pot ocoli.

Ne-ai îndopat cu E-urile minciunii la fiecare reclamă sau emisiune pe care o „savuram”, înghițind in sec, in timp ce ne uitam la un ecran numit Tembelizor si care răsuna a promisiuni de toate felurile. Ca mai apoi sa ne lobotomizezi treptat si sigur cu iluziile si himerele unui sistem ce ne vrea binele. Căci bine ne doream cu toții sa fie. Iar tu aveai nevoie de binele nostru încât ne-ai lăsat fără el. Ne-ai dezbrăcat complet si ne-ai biciuit la fundul gol atunci când încercam să ne facem glasul auzit. Parca vorbeam in pungă.

Ne-ai făcut cunoștința cu șpaga si ne-ai tras-o. Ne-ai făcut sa ne îndrăgostim de ea. Dragoste la prima vedere. Ne-am împrietenit cu ea si am cărat-o cu noi peste tot. In școli, in biserici, in spitale, in multinaționale, in sălile de judecată si chiar in unele service-uri auto. Unii o păstrau atât de aproape încât adormeau cu ea sub perna.

La final, ne-ai promovat localuri si cluburi ce arătau precum niște abatoare de tăiat capete de porci. Spelunci in care ne ademeneai iar apoi închideai ușa după tine. Așa s-a întâmplat si in Vinerea neagră de săptămana trecută. Un „club” in care putea fi oricine: iubita mea, varul meu, un prieten sau chiar eu. Am avut norocul sa fiu departe de acei nefericiți. Însă, poate, data viitoare nu voi mai fi așa de norocos si nici atât de departe.

La sfârșit de zi, ne-ai legat la ochi si ne-ai aruncat in flăcări si in agonia ființei. Ne-ai topit sprâncenele si corneea, ne-ai asfixiat plămânii, ne-ai pârjolit pielea si ne-ai transformat in combustibil uman. Te-ai jucat cu focul, cu viețile noastre si cu sufletele celor care au rămas martori la această nenorocire. Un praf si o pulbere aruncate peste lacrimi.

Sfântă Corupție! Aici se încheie pledoaria unui tânăr de 33 de ani care nu poate face altceva decât sa scrie si sa încerce sa schimbe ceva. Ceva mic in ceva atât de mare. Ceva mic in ceva in care copiii si copiii copiilor noștri vor putea sa supraviețuiască si sa trăiască curat.

Sfântă Corupție! In fața ta mă închin! Căci dacă m-aș închina in fața sincerității, a dreptății, a iubirii, a fericirii si a sperantei la o viața mai bună, ar fi o blasfemie pentru tine.