Parca erai la teatrul de păpuși. Ea, o marionetă perfectă ce și-ar fi încâlcit toate sforile numai pentru a-ți capta atenția. Te uitai la ea așa cum te uiți la o coala albă inainte de examenul vieții.

Stai jos! 4! 🙂 Cam asta e nota pe care ți-o da si Ea! Te uitai la ea ca prostul in loc sa te apropii, încet de inima ei. Câțiva pași nu strică. Te așteptai sa vină ea spre tine? Să-ți sară in brațele pe care oricum le ții, paralizate, la spate? Esti un vânător sau un spectator? Alții ar lua-o de mâna și ar fugi cu ea în lume.

Te uitai la ea ca prostul! Așa cum te uiți la portofel inainte sa-ti iei salariul. Erai mut. Un mut desăvârșit in fața ei. Alții i-ar fi picurat silabe pe buze. Tu nu ești in stare sa le miști pe ale tale.

Sunt câțiva metri intre voi si o prăpastie mare. Nu trebuia decat să iti iei inima in dinți si sa sari peste ea. Daca tot nu voiai sa o ocolești.

Te uitai la ea ca prostul! Asa cum te uiti la autobuzul ce tocmai a plecat din fata ta, in trombă. Nu trebuie sa schimbi stația. Trebuie numai sa ajungi la timp.

Te uitai la ea ca prostul! Acum, a dispărut! Si ea, si umbra ei! Ea nu astepta decat un semn de la tine.

Acum, caută-i umbra printre flori și tei…

Foto: Shaun Terry