Câți dintre noi putem trăi prezentul? Fără umbrele lui ieri și fără speranța lui mâine. Câți dintre noi putem trăi frumos? Fără a ne gândi la ce vom avea de iubit sau de făcut, ci mai mult la ce avem acum de făcut și la oamenii pe care am uitat să îi iubim printre două picături de ceartă.

Câți dintre noi ajungem să îmbrățișăm in gând oameni ce ne-au fost aproape? La bine si la rău. Căci nu există rău mai mult decât cel pe care il vedem și în noi înșine. Precum o oglindă a sufletului ce ne arată mereu ceea ce suntem, cu adevărat. De cele mai multe ori, ne supărăm pe oglindă în loc să ne iubim mai mult.

Câți dintre noi mai spunem Te iubesc? Dar nu atunci când totul merge bine. Și poate nici atunci când este rău. Un te iubesc venit la timpul potrivit. Un te iubesc ce schimbă inimi. Precum macazul ce se schimbă pentru același tren ce nu dorește să își schimbe ruta.

Câți dintre noi mai credem in minuni? Căci viața este o minune. Iar noi când ne trezim, sclipirea ei.

Viața merită trăită. Cu bune și cu rele. Cu umbrele si visele ei. Nu este important că respirăm. Important este cum o facem. Toți existăm, puțini trăim cu adevărat. Cu toții ne îndrăgostim. Puțini ajungem să iubim. La final de zi, important este ce lăsăm în urmă.

Visează, iubește și iartă. Întâlnește-te cu oameni dragi pe care nu i-ai mai văzut de multă vreme.

Spune si fa ceea ce simți. Întotdeauna. Pune mâna pe telefon și sună. Pune-te pe mașină și vizitează-ti rudele și prietenii. Îmbrățișează-ți sufletul pereche și spune-i cât de mult îl iubești. Mulțumește-i lui Dumnezeu că ești aici.

Mâine nu există. Există numai azi. Nimic nu ne aparține. Nimic.

Pentru că astazi suntem veseli iar mâine… praf de stele!