Browsing Articles Written by

Alexandru Chermeleu

Tu si Eu

Într-o altă viață…

by
IMG_0201

Intr-o alta viața poate oamenii s-ar fi iubit mai mult. Ar fi luptat. Nu ar fi îndurat. S-ar fi ținut de mâna si nu si-ar mai fi dat drumul. Intr-o alta viața, poate nu am fi fost martori la nenorociri. Drame ale sufletului si răni ce nu pot fi vindecate. Poate am fi fost mai buni, unii cu ceilalți.

Mai aproape de inimi si mai departe de obiecte ce ne fura ochii. Căci pe patul de spital sau in fotoliul de acasă si in fata morții, nu iei nimic cu tine sub pământ. Doar momentele pe care le-ai împarțit cu oameni dragi. Doar amintiri ce-acum le porți in suflet. Doar zâmbetele pe care le-ai adus altora pe buzele crăpate de gerul minții.

Intr-o alta viața, poate nu ne-am judeca atât de mult. Am alege sa fim Fericiți in loc s-avem, mereu, dreptate. Am spune mulțumesc din inima, ne-am îmbrățișa mai mult si am adormi cu frunțile lipite. Nu spate in spate.

Intr-o alta viața ne-am întâlni mai des cu ceilalți. In loc sa-i evitam. Ne-am așeza la aceeași masa si ne-am turna povesti in paharele ce se ciocnesc ușor. Am poposi cu sufletul in taverna timpului si ne-am împrieteni la catarama cu prezentul. Chiar daca ne-am întoarce in timp, visând cu ochii larg deschiși.

Intr-o alta viața poate ca n-am îmbătrâni atât de repede. Nu ne-am uita atât de lung in oglinda. Poate c-am învața iubirea. Am învața s-o respiram si s-o trăim. Caci prea mult amar de vreme am scris-o si-am rostit-o. Mai puțin am simțit-o.

Într-o alta viața, îngerii si demonii s-ar dezbraca de haine. Ar râde împreuna iar mai apoi ar face dragoste. Uitând de iaduri si de ceruri vii.

Intr-o alta viața ne-am aduce aminte ce viața frumoasa avem acum si cât de norocoși sunt unii dintre noi. Nu toti au privilegiul asta. Si totuși, ii vezi zâmbind si bucurându-se.

Intr-o alta viața ne-am dori sa o trăim pe cea de-acum. Căci nu contează câte vieți vom mai avea. Daca pe asta n-o trăim asa cum se cuvine, nu merităm decât regrete si suspine.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Fă-ți timp … 

by
IMG_0184-0

Fă-ți timp pentru un Mulțumesc. Spus din inimă. Căci nu îți poate lua mai mult de câteva secunde. Pentru unii, doar câteva momente sunt îndeajuns sa fie praf de stele.

Fă-ți timp pentru un zâmbet cald. Purtat pe buzele celor dragi. Fii tu motivul bucuriei lor. Un zâmbet la momentul potrivit, e o minune pentru cel lovit.

Fă-ți timp pentru o ținere de mâna. Fii tu un umăr pe care celălalt își poate sprijini trupul rănit. In ceasuri de nevoie si necaz. Mulți dintre noi fug de înghit pământul. Fii tu mai tare ca pământul, azi.

Fă-ți timp pentu o vizită la cei bătrâni. Căci pașii lor s-ar îndrepta spre tine de vârsta lor i-ar mai lasa s-alerge. S-ar bucura nespus de mult. Sa-ți vadă chipul pe al lor pridvor. Sa guști din ciorba lor gătită cu atâta dragoste. Sa-i pupi pe frunte când te desparți de ei, cu dor.

Fă-ți timp pentru ai tăi prieteni dragi. Îmbrățișeaza-i sincer si mulțumește ca exista-n viața ta. Mulți dintre ei s-ar arunca in foc ca sa-ti ferească inima. Unii s-ar îneca in valurile tale numai pentru a-ti potoli marea sufletului. Prietenii adevărați se număra pe degete. Nu-i pierde printre ele si pe ei.

Fă-ți timp si pentru tine. Pentru un film. Pentru o înghețată bună si un pahar de vin. Pentru o zi in care te poți împrieteni cu gândurile tale. Sa le miroși printre petale. Precum o floare a ființei pe care ai uitat sa o mai uzi.

Fă-ți timp pentru iubire, prieten drag. Când totul ti se pare-acum pierdut, gândește-te la lupta inimii ca la un nou si pașnic început.

Iubește-te acum.

Iubește mult.

Tu si Eu

Ne-am saturat de oameni care vin si pleacă. Vrem oameni care sa rămână.

by
IMG_0178

Ne-am plictisit de oameni care vin si pleacă.De promisiuni ce nu apuca răsăritul. De 26 de ani, tot tineri si neliniștiti suntem. Precum serialul ce nu se mai termina. Căci viața noastră a devenit un film tragi-comic. Păcat ca de regie se ocupa alții.

Ne-am saturat de oameni ce poposesc in viața noastră. De parcă am fi un copac la care te oprești, rapid, sa faci un pișu. Sau sa te odihnești la umbra lui. Păcat ca alții ne fac, noua, umbra. Atunci când soarele din ei s-a stins demult.

Ne-am saturat de oameni care se grăbesc in preajma noastră. In fuga lor dementa si nevrotică, ajungem sa ne împiedicam de ei. Unii sunt asemenea chelnerului neîndemânatic ce-ți vărsa supa de legume-n poală. Ca mai apoi sa spargă un pahar sub ochii tăi. Sunt cei care iti fac din vise, franjuri. Sunt cei care iti calcă peste trup. Sunt cei care fărâmițează mintea. Si inimi calde ce nu bat ca la-nceput.

Ne-am saturat de hiene ce ne devorează carnea. De cei care ne vad ca niște obiecte. Daca ar putea, ne-ar muta ca pe niste bibelouri, in stânga si in dreapta. Uitând sa șteargă praful de pe noi.

Ne-am cam scârbit de oameni ce ne cumpara iubirea. Ce vor sa ne impresioneze cu obiecte scumpe. Pentru ei, orice se poate cumpara. Atât de mult ajung sa-si vândă sufletul. Precum un lanț ce ruginește-n șoaptă. Ca un metal neprețios ce se topește-n vânt.

Ne-am saturat de oameni care vin si pleacă. Vrem oameni care sa rămână.

In suflet. Căci de acolo este mult mai greu sa ieși.

Tu si Eu

Nu te uita în spate!

by
IMG_0162

Te vei împiedica si iti vei rupe gâtul. Vei rata semnul vieții care-ti arată obligatoriu inainte. Vei pierde din aroma prezentului si vei gusta același praf petrecut peste clipe apuse. Nu te uita in spate. Ce naiba sa mai faci acolo? Ti-ai uitat cumva ceva-n trecut? O inimă sau poate-un suflet rătăcit? Sau poate c-ai pierdut frânturi din ele atunci când pașii iti stăteau in loc.

Nu te uita in spate. Nu vei gasi decat fantome sau umbre ce-ti întunecă privirea. Nu vei gasi decât un nume ce-acum nu il mai poți striga. Așa cum ai făcut-o la-nceput. Te vei lovi de ziduri groase. Precum un orb ce nu mai trebuie legat la ochi. Vei poposi in ape tulburi si vei înghiți din nisipul adus de valurile suferinței.

Nu te uita in spate. Vei ameți mai rău ca într-un carusel dement al ființei. Îndreaptă-ți chipul inainte. Căci trupul e îndreptat cum se cuvinte. Doar mintea se mai joaca acum cu el. In spate este multă suferința. Multă durere ce te-mbie la băut. Precum un masochist veritabil ce-si varsa tot amarul într-un pahar ce-i poartă numele.

Nu te uita in spate. Mai bine ti-ai întoarce spatele. Ti-ai lustrui ușor pantofii, ti-ai îndrepta privirea inainte si mâinile le-ai potrivi in alte mâini.

Nu te uita in spate. E mai mișto in fața! 🙂
Căci drumul tau de abia acum începe.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Alo, Domnu'! Dă-mi sufletu' înapoi!  

by
IMG_0126

Domnu’ … da-mi mintea si inima înapoi. Te-ai jucat destul cu ele, pictându-le in țipete ce nu puteau fi anesteziate nici măcar cu o doză de morfină injectata într-un zâmbet fad. Da-mi bucuria si ochii veseli înapoi. Le-ai ferit atât de bine încât am ajuns sa urăsc jocul asta nenorocit de-a v-ați ascunselea.

Când eu imi arătam chipul, tu iti ascundeai ochii. Când eu imi arătam buzele, tu iti făceai pierdută gura. Când trupul l-am așternut pe al tau, tu ti-ai ascuns mâinile. Le-ai pitit la spate. Așa cum ai pitit, cu grija, fiecare minciuna si cuvânt de dor, aruncate peste noi. Da-mi surâsul înapoi. Te-ai folosit de el iar mai apoi mi l-ai șters de pe pomeții fini ce fierbeau încă a tine. Da-mi fericirea pe care mi-ai luat-o ostatică. Ai ținut-o legată si ai chinuit-o zi de zi si clipa de clipa. Ai înfometat-o si ai lăsat-o insetata de iubire.

Da-mi tinerețea înapoi. Mi-ai furat-o si m-ai supt de energie așa cum vampirul se înfrupta coleric din încheieturi si gaturi blânde. M-ai lăsat fara oglinda ființei si m-ai îmbătrânit in ceasuri încărunțite la ore fixe.

Da-mi timpul înapoi sau cearta-te cu orologiul inimii. Roagă-l sa se îndure si sa-mi toarne picături de clipe peste pleoape. Așterne-mi momentele de bucurie ce se adună, acum, într-un mănunchi de amintiri si fa-ma sa iubesc din nou.

Alo, Domnu’! Da-mi sufletu’ înapoi. Căci nu ai ce sa faci cu el acum.

E gol …

Tu si Eu

Mi-e dor de oameni buni…

by
IMG_0110

De oameni cu inima caldă. Chiar si atunci când mâinile lor sunt reci. In tropotul timpului si al șoaptelor răsfirate peste dorințe. Mi-e dor de oameni buni si nebuni, in același timp. In nebunia altora, am uitat cum e sa o trăim pe a noastră. De oameni veseli, ce iti zâmbesc cu inima. Când trupul este sfârtecat printre suspine.
Mi-e dor de oameni ce se țin de mâna. De oameni ce își spun povesti. Fără a-i povesti pe alții. Oameni care se regăsesc in suflul celorlalți. Mi-e dor de oameni ce iubesc si se iubesc. Oameni ce nu au uitat cât de frumoși sunt. Lăsând oglinzile in urma.

Mi-e dor de oamenii copii. De cei ce-si poarta tinerețea-n suflet. De-adulții ce se joacă pur. Fara sa calce peste minți si inimi.

Imi este dor de oameni sinceri. De guri ce te alinta cu-adevarul. De oameni ce te simt aievea.

Mi-e dor de oameni Fericiți. De chipuri ce iti râd cu ochii. Căci multă vreme au stat cu ei închiși. Cu mintea, inima si sufletul … la fel.

Mi-e dor de oamenii de odinioară. Oameni curați la interior si exterior. De oameni ce te iau in suflet si nu ti-ar da vreodată drumul.

Mi-e dor de oameni buni.

Sunt printre noi …

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Sfântă Corupție! In fața ta mă închin! 

by
IMG_0084

Ai îngenunchiat o țara întreagă si ne-ai tocit rotulele. Ne spuneai sa stăm drepți in fața ta iar apoi ne puneai cu fața la zidul ignoranței. Mai apoi, ne spuneai sa umblăm desculți prin ploaie si prin vânt. Dar sa nu încetam sa zâmbim. Precum niște roboti cu cipul stricat. Ne-ai îmbrăcat, pe urma, cu zdrențele sperantei si ne-ai lăsat sa ne tărâm ca niște viermi printre păcatele tale.
Ne-ai servit rahat cu lingurița. Zi de zi si clipă de clipă. Până când papilele noastre au ajuns sa se obișnuiască cu gustul si sa ne placă. Refuzam orice altceva. Știind ca doar gustul tău ne poate satisface rapid foamea.

Ne-ai păcălit bătrânii si părinții, făcându-i sa ne spună ca vom trăi vremuri mai bune. Ca noi nu meritam sa ne chinuim așa cum au făcut-o ei, odinioară. Ca nu e bine sa stai si sa îngheți cu mâinile in buzunarele goale pentru a aștepta o lăcriță de iaurt si o uiagă de lapte. Așa imi spunea bunicul. Ca tot pentru noi se întorceau acasă, cu noaptea in cap si cu sufletul înghețat si mâinile degerande.

Ne-ai făcut sa ne fie frică de noi înșine si sa ne uram, precum niște animale înfometate si in Căutare de sânge cald. Ne-ai învrăjbit unul împotriva celuilalt si ne-ai făcut sa credem ca asta e normalitatea. Ca cel mai tare Supraviețuiește, strivindu-l si apoi înghitindu-l pe cel slab si fără de îngeri.

Ne-ai stricat drumurile si ne amăgeai la fiecare ieșire din oraș cu o pancartă pe care scria, încețoșat: Drum bun! Ii spuneam tatălui meu, acum 25 de ani, când mergeam la mare, ca vom avea drumul bun înaintea noastră. Râdea de mine in timp ce mâinile lui țineau un volan ce făcea slalom printre gropile si gurile de canalizare așezate, parca, strategic. Nu s-a schimbat nimic de atunci. M-ai făcut sa fiu gelos pe mașina mea si s-o urăsc. A ajuns sa schimbe atât de multe cauciucuri si jante decât am schimbat eu, pantofii. Pancarta e tot aceeași. Drumul e la fel de prost. Acum am înțeles, cu adevărat, zicala poporului nostru drag: „Ești prost de dai in gropi!”. Mi-e teama ca nici Deștepții nu le pot ocoli.

Ne-ai îndopat cu E-urile minciunii la fiecare reclamă sau emisiune pe care o „savuram”, înghițind in sec, in timp ce ne uitam la un ecran numit Tembelizor si care răsuna a promisiuni de toate felurile. Ca mai apoi sa ne lobotomizezi treptat si sigur cu iluziile si himerele unui sistem ce ne vrea binele. Căci bine ne doream cu toții sa fie. Iar tu aveai nevoie de binele nostru încât ne-ai lăsat fără el. Ne-ai dezbrăcat complet si ne-ai biciuit la fundul gol atunci când încercam să ne facem glasul auzit. Parca vorbeam in pungă.

Ne-ai făcut cunoștința cu șpaga si ne-ai tras-o. Ne-ai făcut sa ne îndrăgostim de ea. Dragoste la prima vedere. Ne-am împrietenit cu ea si am cărat-o cu noi peste tot. In școli, in biserici, in spitale, in multinaționale, in sălile de judecată si chiar in unele service-uri auto. Unii o păstrau atât de aproape încât adormeau cu ea sub perna.

La final, ne-ai promovat localuri si cluburi ce arătau precum niște abatoare de tăiat capete de porci. Spelunci in care ne ademeneai iar apoi închideai ușa după tine. Așa s-a întâmplat si in Vinerea neagră de săptămana trecută. Un „club” in care putea fi oricine: iubita mea, varul meu, un prieten sau chiar eu. Am avut norocul sa fiu departe de acei nefericiți. Însă, poate, data viitoare nu voi mai fi așa de norocos si nici atât de departe.

La sfârșit de zi, ne-ai legat la ochi si ne-ai aruncat in flăcări si in agonia ființei. Ne-ai topit sprâncenele si corneea, ne-ai asfixiat plămânii, ne-ai pârjolit pielea si ne-ai transformat in combustibil uman. Te-ai jucat cu focul, cu viețile noastre si cu sufletele celor care au rămas martori la această nenorocire. Un praf si o pulbere aruncate peste lacrimi.

Sfântă Corupție! Aici se încheie pledoaria unui tânăr de 33 de ani care nu poate face altceva decât sa scrie si sa încerce sa schimbe ceva. Ceva mic in ceva atât de mare. Ceva mic in ceva in care copiii si copiii copiilor noștri vor putea sa supraviețuiască si sa trăiască curat.

Sfântă Corupție! In fața ta mă închin! Căci dacă m-aș închina in fața sincerității, a dreptății, a iubirii, a fericirii si a sperantei la o viața mai bună, ar fi o blasfemie pentru tine.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Când morții nu își povestesc povestea

by
Crying Woman - depression

România … O țara in care viii își plâng morții in timp ce alții își umplu buzunarele. Unii nu se mai satura de bani iar alții nu se mai satura acum de plâns si de durere. România … O țara in care sistemul infect, corupt si ignorant Închide ochii in fata vieții.

Nu contează ca avem 5 sau 20 de ani. 40 sau 65. Nu contează ca suntem singuri sau alături de cineva. Iubiți sau părăsiți. Sistemului nu ii pasa. Sistemul ne dorește acolo unde vrea el. Precum niște pioni nenorociți de pe tabla de șah a vieții. Niște pioni pe care ii muți cum vrei tu iar mai apoi ii arunci de pe tabla, in scârbă.

România … O țara in care silicoanele si botoxul sunt ridicate la rang de arta. O țara in care curvele si interlopii au mai multe de spus decât oamenii, cu adevărat, talentați.

România … O țara care își resuscitează tinerii pe asfalt. O țara care a intrat, de multă vreme, in moarte clinica. O țara in care se permite orice, pentru niște amărâți de bani. Se permite chiar sa murim. Intr-o fărâma de clipa.

România … Țara in care, pe jos fiind sau cu mașina, nu te poți uita inainte, bucurându-te de peisaj. Trebuie sa ai capul plecat si sa te uiți in jos. Sa eviti gropile pentru a nu-ti rupe gleznele sau rotile, in cel mai bun caz.

România … O țara care, daca ar fi pusă in fata unei catastrofe sau a unui război, nu ar avea resursele necesare sa facă fata neprevazutului. O țara in care oamenii simpli merg si donează sânge in timp ce sistemul încearcă sa ni-l sugă la loc.

România … O țara care își lasa tinerii sa putrezească, Arși de vii, in cluburi si locații necontrolate si neavizate. Locații ce ar trebui închise si nu amendate. O țara in care anii de pușcărie pe care ii vor face unii (daca ii vor face) nu vor aduce niciodată înapoi, mamelor, sufletele pierdute in tragedia de ieri seara.

Morții nu își povestesc moartea. Însă noi, cei care am rămas aici, o vom face. Vom duce povestea mai departe. Vom încerca sa ne deschidem ochii, sa ne destupam urechile, sa fim mai atenți la ce se întâmpla in jurul nostru si sa încercam sa schimbam ceva. Chiar daca suntem mici. In fata lui Dumnezeu, toți suntem la fel. Chiar daca vocea noastră este precum o picătura in ocean.

Însă așa se naște un ocean. Din suma picăturilor si a lacrimilor cazute, de-a lungul veacurilor.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: O oală de sarmale și un bilet de Adio 

by
Woman leaving entrance door carrying two suitcases, low section

Ti-am făcut si patul. Uitai sa il faci de fiecare data când plecai de acasă. Probabil il făceai in alta parte. Ai uitat ce mișto mototoleam cearșaful sub respirația noastră. Singurul aer pe care il mai inspir acum e intoxicat de minciuni si ego. Uitai sa ma ții de mâna atunci când ne plimbam pe strada. O luai înaintea mea. De parca aveam nevoie de un deschizător de drumuri. In tot acest timp, puteai sa imi deschizi inima. Însă ai preferat sa iti închizi ochii si sa iti astupi urechile. Parca vorbeam cu un perete. Un perete pictat in lacrimi si in amintiri demult uitate.

Ajungeai acasă si te uitai in cruciș la mine. Nu știai cum sa ma iei. Cel mai bine era daca ma luai in brațe. Uneori, nu aveam nevoie decât de asta. Te puneai la masa si infulecai ca un dement. Iti mai spuneam sa faci o pauza. Dar nu voiai sa ma asculti. Singura pauza pe care ai făcut-o a fost atunci când ai încetat sa ma iubești.

Te întindeai apoi pe canapea si te uitai la televizor pana adormeai cu telecomanda in mâna. Inainte adormeai cu mana mea in a ta.

Vremuri apuse.

Te trezeai ca un robot si imi aruncai un Te iubesc spus in graba. De parca periuța de Dinți nu putea sa mai aștepte un minut. Cafeaua nu mai era nici ea la fel. Își pierdea din gust de fiecare data când pierdeai tu bucățele din mine.

Ti-am lăsat o oală de sarmale. Preferatele tale. Si un bilet de adio pe comoda din sufragerie.

Sper sa mănânci sarmalele si mai apoi sa citești biletul. N-as vrea sa-ti stea mâncarea-n gât.

Tu si Eu

Tot ce-ai vrut sa faci, fă acum!

by
IMG_0058

Lasă naiba telefonul. Oricum nu te mai tine mult bateria. Mai bine du-te si spune-i ce simți. Nu lasa iubirea sa se descarce. La un moment dat, nicio priza a sufletului nu o va mai putea încarca. Ți-ai spus de atâtea ori ca o vrei lângă tine. Niciodată nu te-ai ținut de promisiune. Ti-a fost mai ușor sa mergi sa iti cumperi țigări atunci când rămâneai fara ele. Însă dragostea ei nu o poți cumpara de niciunde atunci când rămâi fără … Ea!

Ai spus mereu ca vrei sa o auzi. Pune mâna pe telefon si sun-o. Iar dacă nu-ți Răspunde, mai sun-o o data! 🙂 Nu iti amâna trăirile. E ca si cum ti-ai anula ființa si ai calca peste emoții, strivindu-le. Iti spui mereu ca si maine e o zi. Imaginează-ți ca maine nu este. Mâine înseamnă poimâine. Așa cum poimaine poate însemna niciodată. Pentru ca niciodată e mult mai comod. De cele mai multe ori.

Prinde curaj si Prinde-o de mâna. Nu il lasa pe altul sa ii numere alunițele. 🙂 Caci numai tu stii unde se ascund pe trupul ei. Nu il lasa pe altul sa ii treacă mâna prin par. De la păr la buze nu este decât un pas. Iar mai apoi se ajunge-n inima.

Tot ce-ai vrut sa faci, fa acum! Pentru ca tot ce iubești azi, maine s-ar putea sa nu mai fie!

1 4 5 6 7 8 40