Dezbracă-ma încet … De gânduri si emoții goale … De inhibiții si de temeri crunte. Dezbracă-ma de camasa pe care o port numai atunci cand sunt cu tine … De parfumul pe care il port numai cand iti simt respiratia calda asupra-mi. Dezbracă-ma de ziua de ieri si arata-mi cum simti ziua de azi. De amintiri răvășite in dor si chemate aievea in prezentul pur si transparent. Dezbracă-ma încet de orice glas tăinuit in lipsa ta. De pantofii care ma strâng cand pasii mei se confunda senin cu ai tai. De hainele prafuite cu grija in lipsa celui mai ravnit suspin.

Dezbracă-ma de ziua de maine si de viitor pentru ca doar asa te pot simti aici si acum. Dezbracă-ma cu vârful unghiilor si cu buricul degetelor … De sus in jos si de jos in sus. De ani, de timpuri colosale, de vremuri reci dar calde, de monstrii inimii si ai firii. Dezbracă-ma încet de Ego si fa-l sa urle in zadar, fara ecou. Atinge-ma in șoapte imprastiate sub pielea fierband a tine. Sub ochii închisi atunci cand stam lipiti unul de celalalt. Dezbracă-ma atat de fin si lung … Cum doar tu poti sa o faci atunci cand fiori imi curg in valuri pe sira spinării.

Dezbracă-ma in întuneric pentru ca doar asa iti pot vedea lumina sufletului si in liniște pentru ca doar asa iti pot auzi glasul inimii. Dezbracă-ma fara spectatori pentru ca doar asa iti pot savura trupul învăluit in culori atat de calde.

Dezbracă-ma încet de nume si prenume. De locul in care necontenit te astept asa cum îndrăgostiții așteaptă un „te iubesc” ce va sa vina. Dezbracă-ma incet de tot ce ma cuprinde si lasa-ma atât de gol in spațiul meu ferit de ceasuri.

Dezbracă-ma incet … si Simte!