Cu totii am adorat-o la un moment dat. Cu toții am iubit-o si inca o mai iubim. Dar nu „femeia poveste” despre care nu auzim decat in poveștile idealiste ale barbatilor la fel de idealiști sau „femeia fatala” pe care o vedem doar in filmele ce au dărâmat toate box office-urile mondiale.

Vorbesc despre femeia simpla care poate dărâma, la rândul ei, box office-ul oricărui barbat si topul cel mai pretențios cu putința. Femeia independenta, care stie ce vrea si, mai important … Si pe cine! Cum vrea si cat vrea! Unde vrea si de ce. Femeia care isi dozeaza aproape perfect fiecare mișcare suavă ratacita ca intr-un vis in fata bărbatului din fata ei.

Femeia care stie ca a fi frumoasa si „mișto” nu tine decat de ea si de iubirea pe care si-o poarta cu atata elegantă, zi de zi si completată in etern de iubirea bărbatului ce i-a sedus mintea si apoi universul. „Îmbătată” fiind de mirosul organic si de lichidul atât de dulce al simturilor ce ii traversează atent toate venele inamorate si mustind de sângele unui sublim fior.

Femeia cu capul pe umeri este frumoasa atunci cand are capul pe umerii ei. Este femeia care isi trăiește sincer emoțiile si isi deslușește miraculos trăirile. Limbajul trupului ei nu minte iar cuvintele rostite isi gasesc rostul. Este atenta la trăirile celorlalți dar nu se confunda cu ele. Femeia cu capul pe umeri nu se confunda decat cu ea însăși si nu se lasa purtată de maștile stropite cu egoul barbatilor care o vor in patul lor.

Femeia cu capul pe umeri sta dreapta in fata vântului ager al trecutului si plecată in fata iubirii, închinandu-se in fata ei si primind-o in suflet si in Viata asemenea porumbelului călător si mult așteptat. Pentru ca vestea îndrăgostirii este forța inefabila ce o susține si cea mai dulce chemare a timpurilor trăită in anotimpurile inimii. A unui prezent atât de pur si îmbrățișat.

M-am întrebat mereu cum arata o femeie „misto” si cu capul pe umeri. Cred ca am găsit răspunsul. O femeie este „misto”‘atunci cand este cu capul pe umerii bărbatului iubit! 🙂