Sunt oameni care se pun in pat cu minciunile lor in fiecare noapte. Iar altii, in pat cu acești oameni.

Acele minciuni pe care ni le spunem zilnic in legătura cu partenerii nepotriviți sau mai putin potriviți. Acele momente cand ne lăsam prada emoțiilor contradictorii si ajungem sa credem toate „poeziile” pe care partenerul nostru de „suflet” ni le recită cu zâmbetul pe buze. Momentele de cumpăna si îndoiala in care suntem asaltați de promisiuni de plastilina, promisiuni care se modelează si se mulează perfect pe inima noastră deja franta.

Nu este suficient ca ne-am pierdut reciproc in acest joc teribil al așteptărilor si al durerii, mai trebuie sa ne pierdem si pe noi înșine. Cu ușurintă si din ce in ce mai adânc. Partenerul nepotrivit este mincinosul perfect al sufletelor. Te atrage in jocul inimii, te îmbie cu parfumul regulilor nescrise si „dulci” iar mai apoi le încalcă cu o gratie de nedescris. Iar noi, ca niste actori amnezici ce si-au uitat replicile între doua bătăi de inima, ajungem sa credem si sa agreăm acest joc dureros si masochist.

Ajungem sa ne sacrificam personalitatea, integritatea, ființa si esența pentru un partener care ne intoxica cu aceleași gânduri si trairi inautentice. Ajungem sa ne pierdem vitalitatea, independența si stima de sine in numele unei iubiri ratate. Din dragoste suferi, iti iei pumni, te amăgești si continui, chiar si atunci cand bati pasul pe loc. Asta nu e dragoste. E auto distrugere.

Cele mai mari minciuni pe care le auzim nu sunt din partea celuilalt.

Cele mai mari minciuni pe care le auzim zi de zi sunt cele pe care ni le spunem noi. Nimeni altcineva.

Mi-am adus aminte de ceva dragut.

Niciodată nu vei mai găsi un partener asa ca mine!

Doamne ajuta! Nici nu imi mai doresc unul ca tine :)))