Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: O femeie deșteaptă … un bărbat prost!

by
IMG_1192-0.JPG

Si nu trebuie sa fie o femeie neaparat desteapta. Sau peste așteptari de inteligenta. Trebuie sa fie doar … Femeie! Cu tot ce înseamna asta. Dar o FEMEIE cu majuscule. In adevăratul sens al cuvântului si al vieții trăite in doi. De la intuiția ei de invidiat, imaginația ei încâlcita, de la trăirile ei autentice si pana la parul mătăsos de fin si moale. De la feminitatea ei care urla prin toti porii si pana la supărările dulci si drăgălașe.

O femeie nu trebuie sa se reinventeze pentru barbatul de langa ea. In schimb, trebuie sa inventeze noi si variate trucuri magice pentru a aprinde orice călcâi amorțit de bărbat. Indiferent ca vorbim despre barbatul cu diplome lucioase si înrămate sau despre barbatul șantierist si cu salopeta murdărita de praful cotidian. O femeie e suficient sa fie o femeie atât dimineata, cât si la prânz , seara si miezul nopții. Iar tabloul este complet. Atât pentru ea cât si pentru barbatul de langa umărul ei.

Aici nu vorbim despre bărbații prosti, in adevăratul sens al cuvântului, deși exista destui Prosti cu P mare care nu stiu ce clocoteste langa ei. La fel cum nu stiu sa aprecieze nici măcar pe jumătate ceea ce „proasta” din spatele lor le oferă necondiționat. Nu! Aici vorbim despre Femei. Despre acele femei care au știut întotdeauna sa întoarcă foaia sau chiar sa o rupă. Despre acele femei care au reușit sa faca din bărbații de langa ele niste eroi. Despre acele femei care au reușit sa faca din bărbatul-copil, un bărbat.

O sa ma întrebați cum este posibil asa ceva. Nu pot sa va răspund. Si nu pentru ca nu as vrea, ci pur si simplu pentru ca nu sunt femeie. Asta e datoria femeilor. Doar ele stiu cum, cand si de ce. Barbatul trebuie doar sa învețe sa primească. Dar si sa ofere, in egala măsura.

O femeie desteapta si un bărbat prost …
Parca nu suna asa de bine.

Dar „o femeie desteapta chiar si un bărbat prost” este o imagine neprețuita … Pentru mine, cel putin! 🙂

Tu si Eu

Omul invidios sau omul prost?

by
IMG_2247-0.JPG

Nu. Nu este nicio diferența intre cele doua categorii. Se completează reciproc, cu gratie si cu o finețe de nedescris. Omul invidios este asemenea unui câine turbat. Trebuie sa te ferești din calea lui. Trebuie sa fugi cât vezi cu ochii si sa nu te uiți înapoi. Te va contamina cu gândurile lui negative si va musca si rupe bucăți din tine, putin câte putin, pana va ajunge sa te anihileze complet in minte si in inima.

Omul invidios este un om care suferă. In primul rând pentru neputințele lui iar mai apoi bucurându-se de ale altora. Este omul care a eșuat la testul de inteligenta. Care a picat testul inimii si al sufletului. Omul invidios nu te va judeca niciodată pentru ca esti fericit, ci te va judeca pentru ca esti mai fericit ca el. Te va judeca atunci cand iti merge bine, va cleveti trairi si emoții negative îndreptate asemenea unei rachete Buk înspre tine si te va lovi din plin cu maștile deja tocite pe care le schimba necontenit, zi de zi. Te va invidia pentru ca tu citești, iar el nu o face. Si nu pentru ca el nu ar putea, ci pentru ca nu il intereseaza. Te va invidia pentru succesul tau. Si nu pentru ca el nu il poate atinge, ci pentru ca tu l-ai atins înaintea lui. Te va invidia pentru mașina pe care o conduci, prăjitura pe care o savurezi, femeia pe care o săruți si pantofii pe care ii încalți.

Omul invidios este un virus periculos. In primul rând pentru el iar mai apoi pentru ceilalți. Un virus care polueaza atmosfera cu trairi negative, gânduri ascunse si emoții distructive. Este virusul secolului nostru. Singurul antidot il reprezinta detașarea completa.

Tu, omule bun care citești aceste rânduri … Ferește-te de invidie si din calea unui om invidios. Este cea mai sigura metoda de auto distrugere a tot ceea ce este frumos in tine si in jurul tau.

Iar tu, omule invidios, te compătimesc si sper ca intr-o zi te vei trezi.

Dar pana atunci … te las sa dormi.

__________

http://www.radardemedia.ro/pagina-de-vot-finala-premiile-radar-de-media-2015/5/

Tu si Eu

Minciunile din cuplu

by
IMG_2180.JPG

Sunt oameni care se pun in pat cu minciunile lor in fiecare noapte. Iar altii, in pat cu acești oameni.

Acele minciuni pe care ni le spunem zilnic in legătura cu partenerii nepotriviți sau mai putin potriviți. Acele momente cand ne lăsam prada emoțiilor contradictorii si ajungem sa credem toate „poeziile” pe care partenerul nostru de „suflet” ni le recită cu zâmbetul pe buze. Momentele de cumpăna si îndoiala in care suntem asaltați de promisiuni de plastilina, promisiuni care se modelează si se mulează perfect pe inima noastră deja franta.

Nu este suficient ca ne-am pierdut reciproc in acest joc teribil al așteptărilor si al durerii, mai trebuie sa ne pierdem si pe noi înșine. Cu ușurintă si din ce in ce mai adânc. Partenerul nepotrivit este mincinosul perfect al sufletelor. Te atrage in jocul inimii, te îmbie cu parfumul regulilor nescrise si „dulci” iar mai apoi le încalcă cu o gratie de nedescris. Iar noi, ca niste actori amnezici ce si-au uitat replicile între doua bătăi de inima, ajungem sa credem si sa agreăm acest joc dureros si masochist.

Ajungem sa ne sacrificam personalitatea, integritatea, ființa si esența pentru un partener care ne intoxica cu aceleași gânduri si trairi inautentice. Ajungem sa ne pierdem vitalitatea, independența si stima de sine in numele unei iubiri ratate. Din dragoste suferi, iti iei pumni, te amăgești si continui, chiar si atunci cand bati pasul pe loc. Asta nu e dragoste. E auto distrugere.

Cele mai mari minciuni pe care le auzim nu sunt din partea celuilalt.

Cele mai mari minciuni pe care le auzim zi de zi sunt cele pe care ni le spunem noi. Nimeni altcineva.

Mi-am adus aminte de ceva dragut.

Niciodată nu vei mai găsi un partener asa ca mine!

Doamne ajuta! Nici nu imi mai doresc unul ca tine :)))

 

Tu si Eu

Cum sa Adori un Prost?!

by
cum sa adori un prost alex chermeleu personal

Cum sa adori un prost? Nu! Nu este o întrebare retorica … Este chiar o tema de actualitate. Prea de actualitate, intr-o lume in care valorile s-au inversat mai rau decât rolurile. E ca un manual de instrucțiuni. Prostul întoteauna vine cu instrucțiuni de folosire. Instrucțiuni fixe. Precum gândirea acestuia.

Si atunci, cum sa adori un prost? E simplu … Se ia una bucata minte, se curată complet de orice prejudecata si arunca in colțul cel mai întunecat al camerei. Se ia una bucata inima, se deschide si se presară cu multe promisiuni deșarte si repetate mult prea asiduu. Se ia una bucata încredere, se așterne in fata prostului si se manifesta necondiționat. Necondiționat de faptul ca prostul de lângă tine te minte cu zâmbetul pe buzele prea câș atunci cand simte ca te pierde între doua zile de cearta conjugală. Se ia una bucata suflet, se mototolește bine si se ghemuiește rau de tot in colțurile inimii deja frânte.

Dar prostul nu va ceda. Va continua sa te alinte cu vorbe si va continua sa iti arate prea putine fapte. Mai departe, se ia una bucata vina si se atribuie personal, in tot si in toate. Pentru ca tu esti singurul vinovat in tot acest tablou tragi-comic. Nu prostul de lângă tine. Nu el. El este prostul perfect pentru tine si pentru ceilalți. Însă cea mai mare vina pe care tu o porți este ca accepți si continui.

Si atunci ce-i de făcut? E simplu. Se ia una bucata minte, inima si suflet, împreuna cu trupul tau încă nedescoperit si se despart de prostul de lângă tine. Iar mai apoi, se ia una bucata Viata si se trăiește asa cum ar trebuie sa fie trăită. Departe de prosti si impostori sentimentali.

Si totuși, cum sa adori un prost?

Cu siguranța e posibil. Dar trebuie sa fii mai prost ca el! 🙂

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: De ce sunt Femeile nefericite

by
De ce sunt femeile nefericite

Acest articol nu este unul despre barbati. Cu siguranța nu despre bărbații adevărați si buni. Este un articol cu si despre Femei. Acele femei nefericite. Acele femei care au uitat sa mai fie fericite. Acele femei pentru care întregul univers se învârte in jurul unui singur punct. Fie el agățat in trecutul pe care nu il pot da uitării, fie ancorat in viitorul care „suna” mult prea bine atunci cand spera necontenit la schimbarea in „bine” a celor de lângă ele.

Femeile nefericite trăiesc mereu trecutul pur si odios. Acel lagăr al suferințelor in care singure îsi îneacă lacrimile, suspinând si plângând după o dragoste demult apusă si data uitării … Cel puțin asa gândește „el”! Acel „el” care a cotropit-o emoțional si fizic, a tăbărât in viata ei ca un balaur cu mai multe capete, i-a promis soarele si luna de pe cer si nu a reușit sa-i aducă nici măcar o stea. Dar nici nu a încercat. Un „el” plin de promisiuni încălcate si infatuat de atâta încredere oarba in sine. Un „el” care a uitat de cine s-a îndrăgostit atunci cand si-a văzut „prada” deja cucerita.

Si totuși, de ce sunt femeile nefericite? Pentru ca multe dintre ele nu trăiesc prezentul. Cu bune si cu rele. Aici si acum. Mai demult nu mai contează iar mai târziu încă nu a ajuns. Si pentru ca nu pot lua lucrurile ca atare si sa le accepte asa cum sunt. Si anume ca prostul după care ele plâng este un mare prost. Si atât. Fara explicații de prisos si fara prea mult consum de energie. Daca ar accepta acest lucru la timp, fara a se auto-iluziona necontenit in veșnica schimbare a lui, poate ca ușile s-ar Închide mai repede si cu mai putin zgomot. Si s-ar deschide altele. Este mai bine sa plângi pentru tine si sufletul tau decât pentru un „el” care s-a dovedit ca nu il are. La fel cum este mai bine sa razi acum, ca te-ai scăpat si poti renaște.

Femeile au fost mereu niste martire. Niste martire perfecte si tăcute. Au dus intotdeauna in spate povara lumii si a suferințelor ei. De ce sa mai accepte si povara unui cretin cu acte in regula?

De ce sunt femeile nefericite?

Pentru ca nu vor sa fie … Fericite! 🙂

Tu si Eu

De ce sa urasti femeia cand poti sa o iubesti.

by
de ce sa urasti femeia cand poti sa o iubesti

Nu am digerat niciodată misoginii. Mi se par cei mai frustrați purtători de pantaloni de la Adam si Eva încoace. Sunt precum acea gaura neagră in care este concentrata toată energia negativă pe care un bărbat a adunat-o in urma experiențelor nefaste sau a experienței trecute si nebifate in catalogul „cuceritorului” aici si acum. Sunt acei bărbați care detesta femeile si le coboară pe cele mai destrăbălate trepte in timp ce, pe ascuns, tanjesc după secretul Victoriei.

Acei „masculi” feroce care au picat testul cuceritorului si al vânătorului asiduu si au degradat încet dar sigur înspre Beta. Nu ca înainte ar fi fost Alfa. Niste masculi „neintelesi” in lumea lor invadata de refuzuri si traume nerezolvate. O lume întunecata de gânduri, trăiri si emoții distructive orientate înspre doamnele pe care înainte le priveau si adorau cu atâta patima iar acum le urăsc si le-ar vedea „moarte” in suflet sau chiar pe strada. Cand ei urăsc Femeia se urăsc, in esența, pe ei înșiși. Îsi urăsc neputința, lasitatea si lipsa nevoii de a lupta.

Pentru ei, orice lupta cu o femeie este o lupta câștigată si pe atât de mult pierdută. Ii vezi pe strada, prin autobuze, la biblioteca centrală si pe scaunul tapițat in catifea de la teatrul din orașul tau. Sunt pretutindeni si Nicaieri, deoarece multi dintre ei nu recunosc. Nu ar recunoaște in ruptul capului.

Dar le simți energia si vibrația. E ca o locomotiva care se îndreaptă metalic înspre tine cu peste 150 km la ora si te lovește înainte sa știi ce s-a întâmplat. Pentru o femeie sentimentul e chiar mai intens si deloc înălțător. Cam doua locomotive care te strivesc ca pe o musca.

Mi-ar plăcea sa cred ca sunt doar niste oameni cu probleme. Însă eu cred ca mulți dintre ei sunt bolnavi.

In primul rând … de ei înșiși!

O femeie nu poate fi Frumoasa decat atunci cand iubeste si este iubita.

Si atunci … De ce sa urasti femeia cand poti sa o iubesti?

Nu trebuie sa imi raspunzi.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Uită-mă sa Uit de tine!

by
uita-ma sa uit de tine alex chermeleu personal

Uita-ma sa uit de tine!

E singurul drum in care sufletul meu mai poate fi salvat. Uita-ma si șterge-ma din toate amintirile noastre. Șterge-ma cu buretele mult prea înmuiat in cuvinte si iluzii. Șterge-ma cu radiera mintii dar lasa-mi clipele intacte. Incepe ușor, de jos si pana sus, fara a zgâria hârtia pe care ai așternut atât de multe povesti de iubire. Șterge-mi ușor degetele de la picioare astfel încât sa imi rămână doar gleznele goale si fine. Șterge-mi incet gleznele si pulpele moi, si urca incet către picioarele infinit de lungi. Mai apoi șterge-mi picioarele cu grija, fara a musca din pagina ce imi acoperă in taina coapsele atât de adorate.

Șterge-mi din nou stomacul si pieptul, sânii si gâtul subțire. Urca ușor înspre chipul meu si șterge-mi bărbia rotunjită si albă, buzele darnice si moi, pomeții colorați de tine si ochii! Ochii sa mi-i ștergi ușor de repede, fara a-mi lasa timp sa clipesc sub sprâncenele arse de dor.

Iar dupa ce imi ștergi chipul, joaca-te pentru ultima oară cu parul meu de copil si uita-l. Rupe bucatele din firele goale si arunca-le peste timpuri. Acum ca m-ai sters de tot din tabloul nostru drag, te rog sa ma cureti din minte si din suflet. Din inima si din Vis. Asa cum valurile nu uita sa curete malul încins de soarele nisipurilor sclipitoare. Asa cum un bolnav se curată de boala lui. Precum o floare de ale ei petale si flori in toamnele târzii si triste.

Uita-ma asa cum ti-ai uita numele.

Uita-ma sa uit de tine …

Dar nu uita … Iubirea!

  • Fragment din cartea „Iubind-o pe Ea”

________

De unde poti achiziționa cartea? De aici:

http://bookzone.ro/produs/iubind-o-pe-ea/

Tu si Eu

Doamna cu cățelul

by
doamna cu catelul

Nu poti sa nu o observi atunci cand trece pe lânga tine fara sa te privească in suflet. Sub pălăria chic pe care o poarta cu o nonșalantă atât de provocatoare se adapostesc niste ochi ascunși de mici si negri. Cu o privire calda si apăsătoare care te pătrunde in toate cămările inimii, rascolindu-te in toate formele dureroase si dulci, nevinovat de dulci. Se misca atât de suav si atent, de parca ar cauta ceva, ceva ascuns atât de bine in inima încât e nevoie de timp. Dar Ea nu mai are timp.

De fiecare data cand o vad coborând, ii adulmec mirosul fin si o urmăresc necontenit. Scările se modelează dupa gleznele ei de felina iar coapsele se misca intr-o unduire perfecta. E genul de femeie dupa care iti întorci incet capul, iti torsionezi bazinul si risti sa o porți in minte si in inima. Genul de femeie dupa care nu ți-ai permite sa fluieri. E ca si cum te-ai jigni singur.

O privești contemplativ, asemenea statuetelor obraznic de vii de pe renumita Champs Elysées ce te privesc fara invidie si pur. Asa este si aerul ei. Are un suflu parizian si inabordabil de atragator. Nu am inteles niciodată cum poate o femeie atât de misterioasa, eleganta si fina sa plimbe acelasi cățel, zi de zi, saptamana de saptamana si an de an pe strada prafuita si pietruita de poveștile oamenilor ce o străbat robotic in drumul lor spre viata. Dar poate ca aceasta este si povestea ei. O poveste de iubire. O poveste fara titlu si fara nume. Asemenea ei.

Nu am aflat niciodată numele ce-l poarta. Poate pentru ca nu am fost niciodată atât de curajos sa o întreb. Despre Ea si despre mine. Despre noi.

Pentru mine a fost, este si va ramane … Doamna cu cățelul!

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: În Sufletul gol

by
in sufletul gol alex chermeleu personal

Am alergat de iubire ca un bezmetic ce aleargă de propria-i umbra. Am alergat si alergat … si m-am împiedicat tot de atâtea ori. Am încercat sa ma ascund de ea precum nebunul ce se ascunde de nebunia lui ferită de ochii lumii. Am tresărit atent la fiecare atingere a ei dar nu m-am lasat niciodată copleșit de-a binelea. Am fost dezbrăcat, lovit, bătut, schingiuit si jupuit. De gânduri, de trăiri, de țipatul interior încătușat, de maștile mult prea încărcate de vopseaua suferinței si de bucatile de inima împrăștiate in podul sufletului întunecat.

Am încercat sa păcălesc iubirea si sa-i șoptesc in gluma ca „o vreau”. Balamalele trupului sunt acum ruginite de marea de lacrimi ce l-au năpădit in fiecare ceas rostit de limbile timpului înghețat . Inima e acum asemenea unei păpuși din porțelan cu ochii margelati si negri. O păpușa fara zâmbet, fara chip si fara suflul ei copilăresc. O păpușa teribil de trista si singura. Ati mai vazut asa ceva? Păpușile nu sunt niciodată singure. Decat atunci cand si-au pierdut din farmec. De abia atunci sunt aruncate si uitate in colțul lor dezordonat.

Asa e inima. Trista, singura si răvășită.

Am alergat de iubire si m-am ferit mereu de ea. Cand, in tot acest timp, am alergat, de fapt, de mine …

Tu si Eu

Dor de … NOI

by
dor de noi

Imi este dor de un suras. De o privire pura ce ascunde multe lacrimi imblanzite de fiorul dragostei. Imi este dor de soarele ce si-a facut loc in inima ta, incepand sa o incalzeasca in taina pe a mea. Imi este dor de atingeri nevinovate si de momentele de frenezie ce ne-au secat de gandurile ratacite in suferinta. Imi este dor de pielea ta, de carnea si de oasele tale moi. De sangele mult prea rosu si cald ce striga incatusat in venele timpului.

Imi este dor sa te imbratisez in cercuri, in forme nedeslusite de mintile inguste care au incetat sa mai creada in iubire si in ei. Imi este dor sa dansez cu tine si cu ochii tai inchisi … Pe aceeasi muzica soptita in ritmul inimii si al pasilor purtati precum tango-ul ce-l repeti mereu in oglinda noastra. Imi este dor sa iti simt atingerea apasatoare a mainilor tale ude si a degetelor tale lungi, a pieptului tau dezgolit si a coapselor tale fine si mult prea curbate in perfectiune.

Dor sa te simt in infinitul aspru al zilelor si al noptilor tarzii. Imi este dor sa te sarut sub semnul nostru, sa pot sa te adorm in glas si in ecou, sa pot sa ma trezesc atat de aproape. Imi este dor atunci cand pleci dar si atunci cand vrei sa mai ramai. Imi este dor de cuvintele noastre de iubire, de pasii-acoperiti cu grija si atentie, imi este dor de ”Te iubesc” si „Te ador”. Asa cum doare si atat de mult e dor.

Imi este dor de Tine asa cum inimii ii este dor de mare, valuri si nisip.

Imi este dor de NOI …

Asa cum NOI am existat … dintotdeauna! 🙂

1 34 35 36 37 38 40