Tu si Eu

Femeile sunt mai puternice decât bărbații 

by
IMG_0052

Sunt bărbat, însă nu mi-e rușine sa o spun: Femeile sunt mai puternice decât bărbații. Uneori, rămâi tâmpit atunci când vezi cât de mult poate duce o femeie. Saptamâni, luni si ani. Ani buni in care mulți bărbați ar capitula înainte de vreme. 🙂 Femeile sunt puternice. Al naibii de puternice. Sunt precum niște furnicuțe cu inima de leu. Sau ca un Shitzu pe care il vezi ca sare la beregata unui Pitbull. Nu contează ca e de 5 ori mai mare si mai puternic decât el. 🙂 Sunt puternice dimineața, la prânz si seara. Sunt puternice in timpul săptămânii dar si in Weekend. Atunci când sunt adorate dar si atunci când sunt mințite, nonșalant.

Sunt puternice atunci când fac piața singure si atunci când își șterg lacrimile, tot singure. Sunt puternice atunci când bărbatul din viața lor a uitat sa mai fie … Bărbat. Atunci când își schimba rolul dar nu il uita pe al lor. Atunci când se duc la serviciu cu noaptea in cap, cu sfințenie si când se întorc, dărâmate, acasă. Când după o zi cruntă de alergat sau de stors si măcinat creierii într-un birou pătat de egoul unui șef libidinos, încă își mai găsesc puterea sa spele vasele, sa pună o rufa la spălat si sa intinda o masă caldă.

Să nu mai vorbim de cele care au si copii. In timp ce ea face temele cu ei, el e cu prietenii la băute. In timp ce ea le face ghiozdanul, el acum își începe antrenamentul la sală. Când ea se trezește la 4 dimineața, Costică se întoarce pe partea cealaltă. In gândul ei, nu răsuna decât o singura melodie: „Dormi Costică, dormi! Adormit te-am luat, adormit te voi găsi!”. 🙂

S-a cam terminat cu Atlas si cu Hercules. Mai nou, Xena le face pe toate.

Femeile sunt mult mai puternice decât bărbații. Foarte rar veți vedea femei care vor „trage” la sala greutăți după ele si vor împinge la piept cu 150 de kilograme. Însă exista o mulțime de femei care „trag” după ele copii, casă, masă, cheltuieli și duc in spate infinit mai mult. Adevăratele greutăți nu stau pe un stativ. Adevăratele greutăți sunt cele de zi cu zi. Asta înseamnă sa fii puternic.

Asta înseamnă sa fii… Femeie!

Foto: 555crossfit.com (CTQ Photography)

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Bărbatul e ca un restaurant. Dacă serviciile nu sunt bune, nu te mai duci a doua oară. :)

by
IMG_0038

Bărbații sunt ca restaurantele. Unele se respecta, au meniul complet si servirea pe măsura. 🙂 Altele, te atrag de la început cu reclame gratuite iar mai apoi, aproape ca te înjura când vrei sa comanzi ceva. :)) Unele sunt curate precum o lacrima scăpată între doua pahare de vin iar altele … Sunt mizerabile! Dacă vrei sa nu mori de foame, va trebui sa comanzi înainte de a ajunge. Cam la asta se rezuma si faptele unora. Sunt înnobilate de cuvinte alese. Asemenea unui sertar plin de ingrediente exotice. Chiar dacă lipsesc cu desăvârșire. Degeaba folosești pahare de Murano dacă șampania e fara gust.

La unele te duci cu drag iar la altele nu te mai duci deloc 🙂 Atunci când iti dai seama ca iubirea a expirat de multă vreme.

Din nefericire, realitatea e alta. Exista femei ce frecventează același loc. Același meniu aruncat între doua vorbe de duh si aceleasi minciuni servite ca desert. Ca mai apoi sa se întoarcă înapoi acasă si sa își bage două degete pe gât. Nu cred ca mâncarea e de vina si nici restaurantul. De multe ori, femeia e singurul complice la nefericirea ei. Atunci când prostul de lângă ea a uitat sa ii șteargă lacrimile si să-i aducă zâmbetul pe buze. Femei ce au uitat cum e sa mai Zâmbești. Încă așteaptă. Așa cum ai aștepta o ciorbă deja acrita si reîncălzită.

Unele restaurante te avertizează dinainte ca „Aici nu se fumează”. In altele esti luată la mișto atunci când iti aprinzi, ușor, Țigara. Cu bărbații e la fel. Ar fi mișto ca unii sa poarte o sigla pe care scrie mare si îngroșat: „Aici nu se iubește”. Măcar stii de la început unde intri. 🙂 Caci in inima nu vei intra așa de repede.

Dragi femei, nu mai frecventați restaurante ieftine. Restaurante care si-au bătut joc de voi din clipa in care le-ați călcat pragul. Însă aveți grija si cu cele de lux. Uneori, plata e pe măsura. 🙂

Pentru ca, intr-o relație nepotrivita, primesti nota de plata la final! Fii pregătit sa plătești mai mult decât te ține buzunarul sufletului!

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Butadă: Mireasa e femeia care, inconștient, e pregătită să renunțe la atenția tuturor pentru neatenția unuia singur. :)

by
IMG_0034

Ce mișto e sa fii admirată. Însă cel mai mișto e sa o facă cine trebuie. Ăla ar trebui sa fie lângă tine si in fata altarului. Mai mult decât atât, sa se țină si de promisiuni. Alea, da! Pe care ti le-a făcut înainte sa iti pună inelul pe deget si mâna pe inima. Femeile iubite sunt frumoase. Sunt si mai frumoase atunci când iubesc. Dacă ai ajuns la starea civilă, dar încă te gândești la cel de dinainte, mai bine anulează tot. Invitații, drumuri, telefoane si fluturași. Fluturașii ar trebui sa ii ai in stomac. Înainte si după. In ziua de azi, nu e greu sa fii mireasa. E greu sa rămâi așa. Puțin căsătorită nu înseamnă nimic. Nici puțin iubita. Ori esti iubita si iubești cu totul, ori renunți la voal. Si la măști.

E mișto sa fii in atenția tuturor. Însă e mult mai mișto sa fii universul unuia singur. Până la urmă, cu el vei defila. Atât in minte cât si in inima iar mai apoi in lumea larga. Nu am înțeles niciodată femeile care se căsătoresc numai pentru a bifa încă o etapa in viața lor. Căsătoria nu e un contract. Poate numai la nivel simbolic. Din nefericire, mulți o transforma intr-o afacere, cu dobânda pe termen lung.

Căsătoria ar trebui sa fie din dragoste. Dacă nu ai descoperit dragostea pana atunci, mai bine rămâi singura. De mirese e plină lumea. Mirese fericite. Numai in noaptea nunții si puțin după. 🙂 Insa femei fericite, tot mai rar. Au si bărbații vina lor. Unii te văd divină, înainte. Alții iti spun ca esti de vina, după. Căsătoria nu e o șmecherie. Decât atunci când esti pregătit sa ti-o iei, cu vârf si îndesat.

Nu trebuie sa te căsătorești pentru a fi fericit. Însă e important sa fii fericit înainte sa o faci. Altminteri, s-ar putea sa amâni același deznodământ crunt al ființei. Atunci când mintea si inima se lupta neîncetat. La final de zi, tot tu vei pierde.

Despre cei care se căsătoresc pentru a nu rămâne singuri, no comment. E ca si cum te-ai uita intr-o oglinda spartă. Chiar dacă te deformează, tu tot frumos te vezi! 🙂

Căsătoria e sfânta. Din păcate, e plin de drăcușori in jurul nostru. Ăștia care iti taie aripile si apoi se supăra ca nu poți zbura.

Mireasa e femeia care, inconștient, e pregătită sa renunțe la atenția tuturor pentru neatenția unuia singur. Eu zic ca cel mai bine ar fi sa nu renunțe la ea. Atenții găsești peste tot. Neatenți, la fel. Însă o iubire autentica e precum o comoara. Iar atunci când o găsești, ai grija cu cine o împarți.

Foto: flickr.com

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Ce spun femeile despre tine

by
IMG_0029

Cine spune ca toate femeile sunt smerite si devreme acasă, nu a citit despre Eva. Aia cu mărul! 🙂 Unele te îmbie atât de dulce cu Sărutul lui Iuda. Altele își lasă vorbele sa circule. Prin vecini si cu o viteza de invidiat. Atunci când cea mai buna prietena e si cel mai bun confident, nu cred ca exista vreun bărbat care sa scape de malaxorul cuvintelor insirate la adresa lui.

Exista femei ce vorbesc frumos despre partenerii lor. Chiar si atunci când aceștia devin foști. Dar exista si femei care vorbesc mult si degeaba. Precum o moară stricata ce se învârte in bătaia unui vânt pătat de bârfe. Care mai de care mai colorate și inspirate dintr-un film in care personajul negativ a fost, întotdeauna, el. 🙂 Ea nu poarta nicio vina. Dimpotrivă, ea poarta eterna mască a femeii neînțelese. Din acest motiv el este un porc iar ea nu are cum sa fie o vacă. Un porc nu are niciodată ce sa caute alături de o felină. Numai ca unele feline zgârie tare rău atunci când simt ca sunt călcate pe coada. Chiar dacă el nu i-a ridicat-o. 🙂

Exista femei ce vorbesc urat despre partenerii lor. Unii nu au devenit foști. Încă! :)) Vorbesc atât de urat încât nu ai spune ca e vorba despre sufletul lor pereche. Ci mai degrabă o pereche de pantofi ce te bat la fiecare mișcare bruscă de gleznă. Genul de femeie nemulțumita si intr-o continua agitație a simțurilor. Bărbatul ei nu e bun de nimic iar dacă este bun la ceva, meritul e al ei. Fara doar si poate! 🙂 Bărbatul din viața ei e precum o ciumă. Un fel de ghimpe ce iti sta in coastă. Te ia cu dureri si te transforma, automat, in victimă. Nu înțeleg femeile care stau cu asemenea bărbați. Sa te plângi de el e una, sa mai si trăiești cu el e deja, cu totul altceva. Precum un coșmar in care te trezești in mijlocul drumului, așteptând sa fii călcat de o mașina. Fă naiba un pas in lateral si ferește-te! 🙂

Si totuși, fiecare mănușa își găsește perechea. Așa cum fiecare dintre noi primește ceea ce merită.

Femeia care vorbește urât despre partenerul ei, vorbește urat despre ea. Iar dacă prietena ei cea mai buna e si prietena, si psiholog, si duhovnic, si terapeut, si ghicitor in cafea, lucrurile sunt clare. Prietena înțelege si ii spune, răgușit si ferm ca nu are ce sa caute cu un asemenea specimen in pat si la masa. Femeia înțelege. Pe moment. Din păcate, tot la prietena ei se va întoarce si peste doua luni, cu aceleași povesti si aceleași doleanțe. Un cerc vicios alimentat de mult fum de Țigara, cafele făcute la ibric si Ego presărat in loc de zahăr.

Femeia care vorbește urât despre fostul ei este un alt caz. La fel de grav si de luat in seamă. E femeia ce consideră ca a pierdut lupta orgoliului. Iar acum trebuie sa afle tot satul cât de minunata a fost ea si cât de idiot a fost el. Dacă o relație nu merge asta nu înseamnă ca celălalt ar trebui executat. De multe ori, vina e in curtea noastră. Doar ca noi o luăm si o aruncam, pe furiș, la Vecinu’.

Ce spun femeile despre tine? Unele spun tot. De la cât de nașpa esti in pat si până la cât de aiurea săruți. De la cât de mică o ai, până la cât de grotesc sforai atunci când nu o lași pe ea sa doarmă. :))

Unele spun multe. Altele spun puțin iar altele nu spun nimic. E mult mai bine așa. Rufele se spală mereu in familie iar dacă nu ai detergent, te duci si-ți cumperi. Nu-i duci chiloții vecinei sa ți-i spele.

Foto: projectinspired.com

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Nu plânge, Ana, că Raluca ți l-a luat  

by
IMG_0024

Dacă iti amintești, si tu l-ai luat de la Andreea. 🙂 Când tu iti deschideai picioarele, ea își închidea mintea si inima. Atunci te simțeai iubită. Andreea nu avea cum sa înțeleagă. Pentru ea, nu erai decât o javră ce merita eutanasiată. Își promitea cu zâmbetul pe buze ca te va părui atunci când te zărește in oraș. Deși, v-ați întâlnit la semafor, de-atâtea ori. 🙂

Nu plânge Ana, că Raluca ți l-a luat. Căci roata se întoarce. Așa cum s-a întors si el la tine, înainte de-a pleca definitiv. Păcat ca n-ai vorbit cu Andreea. Si ea l-a luat de la o alta. Mult prea repede si cu mult zgomot. O chema Roxana. Un alt nume de bifat pe lista lui.

De Crăciun, ea a plecat sa-i cumpere un cadou iar el a plecat la alta. La Andreea. 🙂 Căci sărbătorile așa sunt pentru unii. Sunt cei ce rad si cei ce plâng.

Nu plânge, Ana, că Raluca ți l-a luat. Vioara a doua întotdeauna se aude mai încet. In cazul asta, nu mai păstrează Armonia. Atunci când linia melodica a celor doi a fost întrerupta de sunete din exterior.

Nu plânge, Ana, că Raluca ți l-a luat. El s-a lăsat luat. Așa cum s-a lăsat purtat in brațele de dinainte. Când niște suflete s-au transformat in nume aruncate pe o foaie de hârtie.

Acum a apărut o alta. Ramona e trecută in telefon. In suflet, a uitat s-o treacă. Se întâlnesc destul de des si lung. Deși Raluca nu știe nimic. Încă-l așteaptă acasă cu un sărut. Nu plânge, Ana, că Raluca ți l-a luat. Raluca va avea aceeași soartă. 🙂

Știi tu, Ana … Bug Mafia are o melodie ce se numește „Poveste fara sfârșit” iar Andrei Ciobanu, o carte numită, „Suge-o, Ramona”. Din păcate, unele trăiesc povestea iar altele ramân … numai cu cartea! 🙂

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Nu vă mai certați, măi! Iubiți-vă! 

by
IMG_0019

Nu va mai aruncați săgeți otrăvitoare in inima. Pline de veninul orgoliului purtat la piept ca o insigna înfiptă in suflet. Schimbați-le vârfurile si ungeți-le cu parfumul vostru. Nu va mai dați contre in serile in care va întoarceți, obosiți, acasă. E mult mai important sa fiți Fericiți decât s-aveți mereu dreptate. Iubirea nu e o luptă. In loc sa va răniți gândurile, mai bine v-ați bate. Cu pernele. 🙂
Nu mai căutați defecte cu lupa minții. Coborâți in inima si ramaneti acolo. Chiar dacă liftul s-a blocat între etaje. Apăsați pe butoanele care v-au înmuiat auzul si privirea atunci când v-ați cunoscut. Nu mai tipati unul la celălalt. Ar trebui sa va șoptiți. Nu le mai faceți pe plac vecinilor. Ăștia ar trebui sa fie invidioși pe voi, nu sa se bucure atunci când se pregătesc sa bată in perete! 🙂

Nu va uitați urat unul la altul. Căci dragostea are un alt chip. Mult mai blând decât maștile pe care le schimbați cu atâta ușurintă. Nu aruncați lucruri prin casă. Mai bine aruncați trufia, lăsand geamul deschis. Aruncați-o la câinii de afara. Ar sfârteca-o intr-o clipită. Așa cum norii se înfrupta din rămășițele pictate in senin.

Nu mai lăsați emoțiile sa scârțâie. Doar patul are dreptul asta. 🙂 Sub doua trupuri ce încă se ating pe furiș. Căci inima nu poți s-o păcălești.

Nu va mai certați, măi! Iubiți-vă! Așa cum v-ați iubit și la-nceput. Așa cum v-ați iubit, cândva, demult.

_______

Tu ți-ai comandat un exemplar din Iubind-o pe Ea? Dacă nu, o poți face acum! Grăbește-te! Ia-ți cartea de suflet, acum! Link:

http://bookzone.ro/produs/iubind-o-pe-ea/

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Inimi de sticla

by
IMG_0016

Ce fragili suntem atunci când ne adie vântul prin inima. Atunci când celălalt ne ceartă si ne atinge mintea in ceasurile cenușii ale ființei. 
Ce fragili suntem atunci când ne împiedicam pe strada sau in viata. Când ne julim genunchii si ne proptim in coate. Ce firavi suntem atunci când cineva ne bate pe umăr pentru a ne întreba cât e ceasul. Ne pierdem atât de repede așa cum amnezicul își pierde al lui nume. Suntem precum o frunza lăsată la întâmplarea toamnei. 

Ce fragili suntem atunci când ne lovim unul de celălalt. Când gândurile noastre se ciocnesc ușor sau zgomotos cu cele ale oamenilor ce-ti zâmbesc cu sufletul. Precum doua zaruri aruncate de palme transpirate. 

Ce fragili suntem atunci când ne despărțim de ceilalți. Ca o inima cusuta in mii de bucăți ce strigă după cel ce pleacă. Așa cum firele de care se mai țin acum cei doi încep sa-si piardă din putere. Precum doua piese de bibelou ce au scăpat de căzătura atunci când mâini neîndemânatice încercau sa șteargă praful si lacrimile așternute printre ele. 

Ce fragili suntem când ne îndrăgostim. Devenim niște păpuși de plastilina pe care iubirea le modelează in forme line. 

Ce fragili suntem atunci când iubim si suntem iubiți. Ne comportam cu celălalt cu mănuși. Dar întotdeauna descălțati de pantofii murdari ai trecutului. De urmele îndoielii si de apăsarea grea a ființei ce lasă urme adânci in inima atunci când privirea se întoarce înapoi. Sute și mii de cioburi de sticla ce acum se confunda cu timpul.

Ce fragili suntem noi, oamenii. Uneori nu avem nevoie decât de suflarea celui de lângă noi. Doar pentru a începe sa dansăm din nou atunci când am uitat cu desăvârșire sunetul muzicii celuilalt. 

Tu si Eu

1.000.000 de motive ca să pleci 

by
IMG_0010

Îți aminteai că până și vocea lui te enerva. Semăna al naibii de bine cu cea a șefului. Ultimul îți zicea că ajungi prea târziu la lucru iar primul îți spunea să te întorci mai devreme. De multe ori, nu mai voiai sa pleci si nici sa te întorci. Voiai sa fii tu, singura, intr-o parcare si sub un cer care îți număra gândurile atunci când lacrimile se luau la întrecere cu ploaia.

Fiecare zi era pecetluita in certuri. Mai mult sau mai puțin celebre. Uneori, si vecinii ar fi participat la ele. Atât de intense erau. 🙂 Erați doua păpuși ale căror sfori s-au rupt atunci când încercau sa se sărute. Mâinile erau înghețate atunci când încercau sa se atingă. Trupurile, amorțite. Ochii, precum două mărgele prăfuite ce nu se mai priveau pe firul inimii. Hainele, dezordonate și parcă lipsite acum de parfumul vostru.

Îți venea sa pleci de fiecare data când veneai. Căci drumurile voastre nu se întâlneau. Când tu împingeai, el trăgea. Când tu plângeai, el râdea. Când tu visai, el nu-si găsea locul prin cearșaful mototolit acum de clipe. Când tu erai hăis, el era cea. Erați ca doua șoapte ce nu se atingeau.

Îți venea să pleci atunci când nu te auzea. Își ascupa urechile iar tu îți astupai inima. Erați ca doua limbi de ceas ce nu se mai întâlneau niciodată. Iubirea voastră nu mai bătea la ore fixe. Singura alarma ce vă mai trezea acum era un telefon pe care celălalt era gelos.

1 milion de motive ca să pleci. Și totuși, unul singur pentru a rămâne. Un singur motiv pentru a reaprinde o Flacăra in care amândoi ați suflat de zor. Uitând sa mai zâmbiți de ziua voastră.

1 milion de motive ca sa pleci. Unul singur pentru a rămâne și a mai fi îmbrățișat … măcar o dată.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: De ce nu poți trăi fără el 

by
IMG_0005

Pentru ca el a fost lumină atunci când alții încercau sa te afunde-n întuneric. Pentru ca alții nu au reușit, la un loc, sa fie câtuși de puțin … El. Pentru ca el te îmbrățișa atunci când ceilalți își ascundeau mâinile. Pentru ca el îți aducea o floare iar ceilalți îți ofileau, aievea, clipele.

Uneori, nu poți trai fără el pentru ca el te aștepta acasă când te întorceai de la lucru. Pentru ca el pierdea nopți la rând, cu tine, fumând si ascultându-ți vocea. Atunci când oboseai si adormeai pe același umăr, el continua povestea voastră, șoptindu-ți cuvinte in buclele ce fin dansau sub ochii lui. Nu poți trai fără el pentru ca el râdea cu inima. Atunci când ceilalți te judecau cu mintea. Când alții se prosteau ca un copil, el își dorea copii … cu tine.

Nu poți trai fără el pentru ca vocea lui îți încălzea Tristețea. Căci simpla lui prezenta era o bucurie-n viața ta. Atunci când reușea sa îți topească gândul. Sa-ți împletească, misterios, auzul cu privirea si sa-ți mai toarne-n vene, parfum din vinul ce striga dorințe.

Uneori, nu poți trai fără el, pentru ca el ar fi rotit pământul. Ar fi mutat, pe rând, toți munții si-ar fi bătătorit poteci. Ar fi înotat oceane si ar fi alergat ca un bezmetic. Doar pentru a te simți … Aproape!

Nu poți trai fără el, pentru ca el îți trimitea scrisori pătate-n lacrimi. Pentru ca te suna in clipe grele si îți scria in cărți alese. Uneori, nu poți trai fără el pentru ca viața ți l-a luat prea repede. Chiar dacă el n-a vrut sa plece.

Alteori, a plecat in grabă, fără să-ți lase vreun bilet pe masa voastră.

Deși la ușă nu mai bate nimeni, încă-i auzi pașii prin suflet.

Tu si Eu

Alexandru Chermeleu: Văd cadavre peste tot

by
2015-10-14 15.53.16

Plin de cadavre. Peste tot. Precum un secol al morților vii. Se târăsc, ignorant, prin toate cătunele vieții. Semnele lor vitale sunt bune. Însă inima a încetat sa mai bată. Morți atât de vii. Vii la exterior. Morți la interior.

Oameni care au uitat cat de frumoși sunt. Cât de mult pot realiza și cât de mult pot iubi. Oameni care se ascund în spatele unor măști pătate în grabă de vopseaua celor din jur. Oameni ce nu mai cred în ei, ci în oglinzi parșive. Oameni care ascultă de vorbele celorlalți în loc să își asculte inima. Ea încă șoptește. Chiar dacă ei nu ii mai simt vibrația.

Văd cadavre peste tot. Unele sunt acoperite de prea mult fond de ten. Altele sunt acoperite de parfum. Unele își poartă cravata intre două clipe iar altele umblă pe tocuri, călcând apăsat peste gânduri. Cadavre ce calcă peste alte cadavre. În goana lor autista după fericire.

Văd cadavre peste tot. Unele trăiesc în trecut. S-au împrietenit atât de mult cu fantomele acestuia. Se țin de mână și dansează. Un dans fără muzică. Altele trăiesc în viitorul neîntamplat. Cu un zâmbet forțat și imprimat pe buze învinețite. Unele se agață de un fir subțire de bucurie iar altele se agață de … viață.

Oamenii au uitat să trăiască. Acum, doar respiră. Respira praf de dor și de regrete. Respira în contratimp cu cei de langa ei. Ca nu cumva suflul lor sa se intersecteze. Respira greoi si mut. Oamenii au uitat sa iubească. Să se iubească. Acum iubesc iluzii. Diamante și castele de nisip. Himere ce le bântuie ființa și care se răsfira în umbra timpului pierdut.

Oamenii au uitat să fie oameni. În primul rând cu ei. Mai apoi cu și pentru ceilalți.

Văd cadavre peste tot. Unele și acum își caută antidotul. O seringa al cărei ser își pierde acum, efectul. Poate că nu e injecția potrivită. Poate ca nu e serul care trebuie. Sau poate ca ne este frică să mai fim atinși de ace invizibile.

Și totuși, singurul antidot este Iubirea. Cu asta ar trebui sa fim toți „injectați”.

1 5 6 7 8 9 40