Image

Daca nu are peste 200 de cai putere nu o vrei. Preferi sa mergi pe jos sau sa alergi ca un nebun decât sa mergi cu ce ai. Daca nu are piscina atunci nu e casa pe care ai visat-o. Daca nu este frumoasa, devreme acasa si cu doctoratul luat cu Magna cum laude nu e femeia potrivită. Visele tale sunt scumpe. Pretențioase si sofisticate. Tu esti sofisticat. Nu  te multumesti cu putin si nu accepti jumătati de măsura. E ca si cum ai săruta o jumătate de gura. Sau ca si cum ai fuma o tigara pe jumatate.

Ca si cum ai împărți iubirea ta cu un necunoscut. Esti prea arogant pentru asa ceva. Ai nevoie de mult mai mult si o ceri necondiționat. Zi de zi si clipa de clipa. Măsurătorile tale sunt mult prea fixe si mult prea rigide pentru a da gres. Si, cu toate acestea, cauti. Necontenit si astepti zadarnic un semn care întârzie sa apară.

O iubire adevarata si autentica. Departe de cele mai complicate gânduri pe care singur ti le alimentezi. Departe de cele mai horror așteptari pe care singur ti le impui. Departe de cele mai rafinate standarde si cel mai ireal vis pe care ti-l proiectezi. Un ideal menit sa nu apară. Precum o floare care a uitat sa mai infloreasca sau un soare care a mai uitat sa-ti încălzească lumea ta înalta si rece.

Esti prizonierul propriilor Proiecții. Nu ai cum sa fii liber. Liber de gânduri, de emoții, așteptari, idealuri si vise mult prea indraznete.

Cauti perfecțiunea acolo unde nu exista. Insisti in a cunoaște partenerul ideal care iti va tăia lanturile si iti va alina cosmarurile.

Caută si insista. Probabil o eternitate.

Pentru ca iubirea adevarata nu are eticheta.

Iubirea adevarata nu o gasesti pe tocuri înalte. Nici in arome exotice. Nici in diplome sau funcții inutile.

True Love inseamna sa iubești și sa fii iubit! Pe cine si de cine trebuie! 🙂 Dar nu la standarde înalte!

Iubirea adevarata te găsește atunci cand incetezi sa o mai cauti si cand esti pregătit sa accepti lucrurile simple din viata ta. Atunci cand te accepti pe tine.

Nu exista oameni prefecți. Dar exista începuturi perfecte!

Finalul … poate că nici nu mai contează! 🙂